Sunt zile de mai când e atât de cald, încât ți se lichefiază creierii-n cap. Ceea ce e de bine, că aparent măcar îi ai. Și staaai și aștepți ce pică: R 448, R 477, 448 sau 451.
Vine un autobuz după vreo 25′. Aaaleluia, își zise Coca Lara Croft, mai ales că e gol și poate să stea liniștită pe scaun, să deschidă toate geamurile, fără grija că apare vreo Babette pe care o trage curentul, maică, și îi solicită imperios să-l închidă.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Scoate degrabă telefonul, feisbuchește cu drag și spor, mai dă un like, mai o inimioară, hopaaa, mesaj de la V. Să-i răspundem, deci. Un cârnat de comentarii la poza cu Filofteea. Skip.
Văleu, dar unde ne aflăm? Balotești. Când am ajuns așa repede, frățioare? Lasă, că pân’ la Piața Presei pot să trag și-un pui de somn, la o adică. Iar un ochi în telefon, altul pe geam. Hă, Săftica? Cum adică, bre, are traseul deviat? Nope. Corbeanca, Buftea… Hai, să-mi trag palme, se înfurie Coca Lara. Urmează Chitila. Merg de 1 h și asta e doar jumătatea traseului. Unde pana mea duce? Aha, Laromet, capătul e la Străulești.
– Fata, fata, auzi?
O țig… femeie de etnie rromă cu un puradel blond și murdar pe față – zici că-i Muc cel mic – se apropie de Lara.
– Cum ajung la Obor?
– Coborâți la capăt, doamnă, și vă orientați la fața locului.
– Unde la capăt?
– Străulești.
– Dar la Obor cum ajung? Ce mașină iau?
– Nu știu, îmi pare rău.
– Păi uite-te pe tilifon și zi și mie, mânca-ți-aș.
– Nu mai am baterie.
