în gara ruinată din inima mea
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
câteva femei
încă așteaptă trenuri
către nordul promis
dar trenurile ajung tot mai rar
din cauza vremurilor
a șinelor ruginite
iar uneori se întâmplă
ca una dintre ele voit
să piardă toate trenurile
și să îmi fluiere prin sufletul pustiit
hituri sudice de adio
la fiecare deceniu aniversar
aceeași pasageră fără nume
fără trecut
îmi face fotografii sepia
din profilul lașitații mele
pentru albumul eternității ei
„drum bun… drum bun
îți doresc un nord fericit…”
îi spun de fiecare dată nostalgic
iar ea îmi flutură mereu o batistă albă
și se pierde în mulțimea
nerăbdătoare să ajungă undeva
doar eu rămân zi de zi
în întârziere cu încă o viață…
Autor Adrian Păpăruz – 26.02.2024