Pedeapsa
Aveam mai puțin de trei ani și locuiam undeva prin Berceni. O scurtă perioadă am stat la bloc, pe strada Melinești. Etajul patru.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Îmi plăceau ferestrele, pericolul îmi făcea cu ochiul: „Hai, vino, piticanie, vino la mine, uite geamul, sări pe el!” Cum întorcea mama capul, eram sus, gata să-mi iau zborul.
Văzând că nu pot fi convinsă cu nimic, ai mei au bătut ferestrele mari în cuie, dar au lăsat deschis un gemuleț care era deasupra. Ei, pe ăla aruncam. Aveam o țintă de invidiat. Azvârleam cu de toate: jucării, mâncare, fructe, cartofi, tranzistorii lui tata, lămpile PFL (sau PL) făceau poooc, jos și, ce mă distra cel mai tare era că trecătorii iscau un tărăboi monstru după ce se trezeau loviți în scăfârlii cu diverse obiecte care zburau din modestul nostru apartament.
După ce-am isprăvit cu lansarea în aer a ceasurilor, a vinilurilor cu Naarghita, într-o zi, am trecut la chestii mai serioase: pantofii. Avea tata niște bașcheți, o minune! Tocmai buni de aruncat. Stâââânjjjj, am dat cu unul peste geam, cred c-am nimerit pe cineva direct în cap, că urlau unii pe jos. Mi-a fost frică să nu urce până la noi!
Tata m-a pedepsit atunci. O oră la colț, cu mânuțele sus și promisiunea că nu mai fac așa ceva niciodată. El a coborât și și-a adunat bașchetul, era pe stradă, deja trecuseră peste el 35 de autotursime și un camion Carpați. Arăta cam mâhnit, cam șifonat. Am plâns, eram jignită, l-am urât sincer și făceam planuri să-i arunc și cureaua de la pantaloni. (o uram și pe ea pentru că era verde și durea foarte tare!)
Apoi, am uitat de durere și a treia zi am azvârlit cu unul dintre pantofii mamei: viuuuuuuuuuuuuuj. Buuum! A căzut pe o capotă de mașină.
Mama se ducea cu ei la serviciu și îmi plăceau la nebunie. Erau cu toc pătrățos, tip anii 70, vișinii, din lac. Nu-mi veneau, firește, lăbuțele mele grăsune aveau 12 centimetri lungime, dar adoram să-i încalț și să apăs cu forță între toc și vârf. Și, după ce am aruncat pantoful respectiv, am dat năvala în sandale. Unele roșii, cu flori galbene care se învârteau ca niște morișcuțe când le mișcai cu degetul. Erau cu talpă joasă, nu-mi plăceau.
