Autor Adina Ștefănescu (Mulțumesc!)
„Totul s-a întâmplat pentru că a existat o doamnă pe numele ei Ecaterina-Cocuța Vogoride, născută Conachi. Revoluționarii de la 1848 au reușit după un deceniu de eforturi enorme ( erau foarte mulți cei care se împotriveau unirii, chiar și printre boierii neoși) să își îndeplinească cea mai mare dorință revoluționară. Unirea.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Dar era cât pe ce să nu se întâmple și proiectul să se ruineze. Caimacamul Vogoride, un fel de domnitor locțiitor pus de Poartă al Moldovei, orbit de promisiunile de preamărire făcute de otomani de a ajunge domnul Moldovei, a falsificat alegerile, pentru a arăta Marilor Puteri că dorință poporului nu este pentru unire. Astfel, chiar și puținii suporteri ai Unirii Principatelor ar fi înțeles care este „voința românilor” si ar fi renunțat în favoarea turcilor.
Doar că ambițiosul Vogoride avea pe cineva acasă pe care nu îl putea domina. Era însăși soția lui, cea cu care a avut 3 copii.
Înainte de unire, Cocuța l-a convins pe Nicolae Vogoride să renunțe la desemnarea lui Constantin Catargiu sau Nicolae Cantacuzino ca miniștri, ambii recunoscuți antiunioniști, amenințând în caz contrar cu divorțul și cu plata unor despăgubiri egale în cuantum cu zestrea sa, pierdută de soț, în urma unor neinspirate plasamente. Cocuța Conachi reproșa „veneticului din Fanar”: „Ai venit în țară sărac lipit pământului, n-ai altă avere decât zestrea ce ți-am adus-o eu. Îți iert risipirea ce ai făcut-o, dar nu-ți voi ierta trădarea față de neamul, față de țara care ar fi trebuit să devie și a dumitale. Cum nu ai astăzi altă avere decât a mea, aș putea, printr-un divorț, să te așez din nou pe paiele de unde te-am ridicat”.
Se pare că amenințările ei nu au funcționat până la capăt. Atunci, boieroaica a pus mâna pe scrisorile secrete ale soțului, care dovedeau că a măsluit alegerile, la cererea otomanilor și le-a trimis spre publicare prin intermediul lui Costache Negri și Dimitrie Rallet, cotidianului «L’Étoile d’Orient» („Steaua Dunării”), care fusese interzis la Iași și apărea la Bruxelles. Scurte review-uri în limba română ale acestor epistole care au făcut înconjurul Europei, au fost publicate și în Moldova sub numele de „Estract de scrisori secrete trimise caimacamului Moldovei de deosebite fețe politice”.
