Autor Adrian Păpăruz
„cine m-a uitat
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
într-un trup obosit
și bătrân?
sunt o păsăre fără cer
privește
toate străzile
pe care le cutreier inutil
sunt pline de tine
puștiul blond
puțin creț ești tu
când te purtam
la grădiniță pe umeri
cântam amândoi
ceva despre elefanți
și lumea privindu-ne
era puțin invidioasă
pe bucuria noastră
băiatul șaten
cu ochii cât luna
ești tot tu
aveai 12 ani
și încă îmi spuneai
de zece
de o sută de ori pe zi
te iubesc tati
adolescentul din colț
care m-a împins furios
din drumul lui
seamănă nu-i așa
cu tine
când erai prin liceu
și eu rămăsesem în urma
viselor tale
să nu te-ntristezi
dacă încă
mi-auzi gândurile
sunt bine
mai fac doar câțiva pași
prin întuneric
băncile din parc
sunt prea tari
pentru spatele meu
dar spune-mi despre tine
cum ești?
stelele cu care eu mă învelesc
sunt tot atât de aproape de tine?
mai știi ce frică ți-era
să dormi fără mine?
mă țineai captiv în inima ta
și călăream amândoi
inorogi prin Orion
prin Andromeda…
să mă ierți dragul meu
pentru micimea mea
și să fii fericit
eu pot să evadez din mine
oriunde oricum
măcar atât mai pot face singur
dar poate te plictisesc
scriindu-ți pe ziduri prostii
dacă mâine
voi mai fi pe aici
mai povestim
noapte bună copile…”
