„O să trec prin viață ca prin pâine”,
i-ai spus furios.
Și în clipa aia
cerul s-a făcut cenușă.
Copile, nu te grăbi să uiți!
Nu te grăbi să plângi!
Nu te grăbi să mori!
Mai ține-te până într-o miercuri
când te vei naște din nou, frumos și sincer.
„O să trec prin viață ca prin pâine ”,
i-ai zis din nou, și mai turbat.
Și în clipa aia,
Mama te ținea în brațe.
Erați într-o poză plină de urlete
și un blog înțesat cu povești.




