Cei doi bunici ai mei, din partea mamei, îmi spuneau niște povești impresionante. Îmi amintesc când îmi citea bunica din copilăria lui Mihai Eminescu. Ea îmi citea cu un glas magic și o vocea sclipitor de curată, iar eu stăteam în poala ei, seara. Uneori îmi desena flori, căței, pisicuțe și prințese pe un caiet.
Mereu o întrebam cum arăta Mihai Eminescu și cum arătau școlile de pe atunci și cum arătau prietenii lui. Mie îmi plăceau aventurile lui Mihai Eminescu și îmi plăcea cum era scrisă cartea… Adormeam în poala bunicii și visam să-mi citească povestea la nesfârșit.
Azi, și în fiecare zi, îmi este dor de bunici și aș vrea să se întoarcă…
Andrei Cristian Mateescu- clasa a III-a
