Inima lui… Am geaca de blugi Stefanel din `90. E intactă. Mă rog, aproape. La una dintre mâneci are încă o mică arsură. De la… țigara lui. S-a destrămat puțin acum.
Am păstrat ruptura ca pe-o decorație, am purtat-o cu mândrie și demnitate de om care a pierdut. Era inima lui pe geaca mea de blugi. O atingea cu buzele și râdea:
„Asta-i de la țigara mea?”
„Aha…”
„Ce nebună ești!”
Amintirea venea de la EL, de la băiatul înalt, cu pleata inele, cu aromă de piele parfumată și de minciună cu ochi verzi. După el mi-am pierdut mințile vreo șapte ani și am deraiat de pe șinele mele micuțe și îndărătnice. Eram o zăludă, cu priviri tulburi. Dacă punea cineva palma pe mine, curentam!
Degetele lui căutau ceva, arsura, poate, pe materialul albastru, mă mângâiau, mă biruiau. Erau lungi, frumoase, de ascet, cu unghie lungă, ovală, femeiască. O pictură.
1990. Iulie. Cald al dracu`! Cerul de deasupra mea era ca și geaca. Vraiște, deschis la toți nasturii, parșiv, cu gânduri care dureau. El, cu degetele lui până la soare și-napoi, ținea o pană de pescăruș și-mi arcuia sprâncenele. Eu abia mă abțineam să nu râd. Un joc:
„Să vedem cine rezistă cel mai mult!”, zicea zâmbind ca un pungaș, cu toți dinții albi și tineri.
Mă gâdila rău, îmi dădeau lacrimile, era bine-n Paradis. Nu puteam rămâne acolo. Dar rezistam cel mai mult!
Și inima mea? Bumbudibum-bumbudibum, leșinată de amor, scotea limba, săraca, nu mai era bună de nimic. O cârpă roșie-n piept. Atât.
Geaca mea Stefanel. O purtam direct pe pielea încinsă de soare și colorată ca o ciocolată cu lapte. Costumul de baie, ghetele Adidas, OBLIGATORIU fără șosete! Mirosul de sare. Mirosul meu.
Nu mă înnegream niciodată. Nu puteam. Mă năpădeau pistruii. Un val, două valuri, o mie, un țipăt de pescăruș, Night in white satin.
„Heeei, care mi-a aruncat cu pietricica asta-n buric?”
Nu recunoștea niciunul. Ce, erau fraieri? 😉
Pletoșii din stânga râdeau, ascultau Black Sabbath și beau bere la pahar. Pletoșii din dreapta lingeau lichior Primula, de caise, și erau în transă cu toții. „Soldier of fortune”, Purple, of course.
