„Cel puțin 86 de compozitori, dintre care și unele nume sonore, apar pe lista roșie a celor care au compus cântece de slava dedicate lui Stalin – și care au colaborat voluntar cu Partidul Comunist Român PMR/PCR – publicata pe website-ul UCMR, in 2011, de Președintele Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, Octavian Lazăr Cosma. Dintre aceștia, 80 % nu mai sunt în viață.
Uniunea Compozitorilor a prezentat și fragmente muzicale din cântece dedicate Partidului Comunist Român, președintelui statului și valorilor comuniste.
Printre acestea s-au numărat faimoasa piesă „Partidul, Ceaușescu, România” de George Grigoriu, imnul pionierilor „Am cravata mea, sunt pionier” de Ion Vasilescu, „Steagul partidului” de Matei Socor, „Salutul cravatelor roșii” de Hilda Jelea, „Pentru august 23” de Laurențiu Profeta, „Mulțumim din inimă partidului” de Elly Roman, „Lenin e cu noi” de Maurițiu Vescan, „Pentru voi frați iubiți sovietici” de Ovidiu Varga, „Republică, măreață vatră” de Ioan D. Chirescu, „Partidul” de Vasile Popovici și șlagărul de muzică ușoară „Cincinal în patru ani și jumătate” compus de Hari Mălineanu.
Pe partiturile expuse la sediul Uniunii Compozitorilor cu ocazia conferinței de presă apărea și numele lui Marius Țeicu, Ion Cristinoiu, Ionel Tudor, Andreea Andrei, Temistocle Popa, Marius Constantin, Vasile Vasilache sau Gheorghe Dumitriu.
„Transformarea stalinistă a culturii și societății românești a fost consecința ocupării militare rusești a țării și a acțiunilor politice ale noului guvern condus de Partidul Comunist Român, care a impus modelul sovietic prin forță, teroare și propagandă. Epurările din anii 1945-1948 și rolul sindicatelor sunt cele mai bune exemple. Din 1947/1948, teatrul și muzica au fost puse sub controlul secției de propagandă a Comitetului Central al Partidului Comunist Român. De asemenea, din 1945, guvernul comunist a avut un departament de cultură cu direcții, pentru fiecare dintre cele două domenii: realismul socialist, modelul sovietic, arta muzicală pentru mase, cenzura, campania anti-cosmopolită, comitetele de audiere / audiție și alte constrângeri ale repertoriilor, selecția politică și achiziționarea melodiilor (de la simfonii, muzică de cameră, operă și balet la cântece populare și hituri), compoziția la ordin a tuturor tipurilor de muzică, izolarea culturală îndelungată față de occident și lumea liberă și propaganda sistemului anticapitalist, toate realizările ideologice ale noii ere comuniste, conform modelului sovietic.”
„Foarte puțini compozitori, interpreți, critici muzicali și muzicieni au fost persecutați și au suferit în închisorile comuniste (George Cocea, Dimitrie Cuclin, Dan Mizrahi), unii au făcut dinainte alegerea de a merge sau de a rămâne în exil (George Enescu, Dinu Lipatti, Ionel Perlea, Sergiu Celibidache, Marcel Mihalovici, Stan Gole Stan, Constantin Brăiloiu, Dan Mizrahi, Jean Moscopol), dar majoritatea a fost reprezentată de colaboratori, activiști ai partidului și chiar membri ai nomenclaturii, mulți dintre ei cunoscuți (Matei Socor, Egizio Massini, Alfred Alessandrescu, Hilda Jerea, Sabin Drăgoi, Ion Dumitrescu, Anatol Vieru, Savel Horceag, Laurențiu Profeta, Alfred Mendelsohn, Mauriciu Vescan, Elly Roman, Gherase Dendrino, Ion Vasilescu, Zeno Vancea, Aurel Giroveanu, Henry Mălineanu, Temistocle Popa, Hary Schwartzmann, Constantin Bugeanu, Diamandi Stelian Dinu, Constantin Palade, Vasile Popovici, Ioan Chirescu, Constantin C. Nottara, Ion (Ivan) Hartulary-Darclée, Kozma Géza, Constantin Marin, Viorel Doboș, Dumitru Botez, Radu Paladi, Achim Stoia, Adalbert Winkler, Norbert Petri, Vasile Timiș, Zaharia Popescu, Vasile Dinicu, Filaret Barbu, Tiberiu Brediceanu, Theodor Rogalski, Gheorghe Dumitrescu, Nicolae Buicliu, Ion Șerfezi, Leon Klepper, Emanoil Ionescu, Mihai Andree și, Marțian Negrea, Nicolae Chirculescu, George Breazul, Sigismund Toduță, Paul Constantinescu, Paul Urmuzescu, Mihai Brediceanu, Octavian Lazăr Cosma, Viorel Cosma, Valentin Gheorghiu, Virgil Gheorghiu, Iosif Conta, Ion Voicu, Oleg Danovski, Floria Capsali, Trixy Checais, Pascal Bentoiu, Tudor Ciort, Max Eisikovits, Tiberiu Olah, Adrian Rațiu, Doru Popovici, Andrei Tudor, George Bălan, Vasile Tomescu, Radu Aldulescu, George Georgescu, Constantin Silvestri, Mihail Andricu, Mihail Jora).”
„Cu toate acestea, unii dintre ei au avut o evoluție neregulată, ajungând, de la statutul de prizonier politic sau persecutat, la cel de colaborator și intelectual protejat de regim (precum Dimitrie Cuclin și Mihail Jora), de la partener nazist la coleg sovietic (cazul lui George Georgescu), sau invers, de la cel de favorit al regimului comunist, la cel de inamic și de victimă a acestui sistem (cazul lui Mihail Andricu) sau de refugiat în lumea liberă occidentală (cum ar fi Constantin Silvestri). Ca toate artele, sub comunism, muzica a cunoscut același practici care au distrus societatea deschisă, schimbul liber de idei (culturale), și libertatea de exprimare, și au pus bazele nașterii „omului nou””.
Sursa: AMINTIRI DIN COMUNISM
Mai departe, citiți AICI: LISTA ROȘIE
DFM
