Războiul Civil American (1861-1865) a fost unul dintre cele mai importante și mai sangeroase conflicte din istoria Statelor Unite ale Americii. Acest război a opus statele nordice și cele sudice, luptând pentru probleme majore precum abolirea sclaviei și întărirea puterii guvernului federal.
Rădăcinile Războiului Civil American pot fi găsite într-o serie de tensiuni și conflicte care au avut loc în deceniile anterioare. Unul dintre cele mai importante aspecte a fost problema sclaviei. Statele nordice își îndreptau economia către industrializare și abolirea sclaviei, în timp ce statele sudice se bazau pe agricultură, inclusiv plantații de bumbac, care erau susținute de munca sclavilor.
De-a lungul anilor, tensiunile dintre nord și sud s-au accentuat pe măsură ce guvernul federal încerca să impună interdicția sclaviei în noile teritorii din vest. Aceste tensiuni au culminat în alegerile prezidențiale din 1860, când Abraham Lincoln, un republican anti-sclavie, a fost ales președinte. Statele sudice s-au simțit amenințate de agenda politică a lui Lincoln și au început să se separe, formând Statele Confederate ale Americii.
Războiul Civil American a început oficial pe 12 aprilie 1861, când trupele confederate au bombardat Fortul Sumter din Carolina de Sud. Conflictul a implicat o serie de bătălii majore și campanii militare desfășurate pe teritoriul american, cu o mare varietate de tactici și tehnologii militare utilizate.
Pe parcursul războiului, Uniunea (numele dat statelor nordice) a avut avantajul resurselor industriale și demografice, dar sudul a avut avantajul apărării pe teren propriu și a generalilor experimentați. Bătăliile de la Antietam, Gettysburg și Appomattox Courthouse au fost doar câteva dintre momentele decisive ale războiului, care au influențat direcția și rezultatul final al conflictului.
