Zeci de români au refăcut, zilele acestea, „Drumul Cenușii”, un pelerinaj al memoriei care amintește una dintre cele mai grave operațiuni de mușamalizare din istoria recentă a României. Familiile victimelor Revoluției din 1989 pornesc an de an din Timișoara spre București pentru a onora eroii uciși și pentru a cere adevăr și asumare.
În decembrie 1989, protestele de la Timișoara au fost reprimate violent. Oameni au fost împușcați pe Calea Girocului, la Podul Decebal și în centrul orașului. După intervenția sângeroasă, conducerea comunistă a decis să ascundă numărul real al victimelor. Trupurile neînsuflețite ale primilor morți ai Revoluției au fost furate de la morga din Timișoara și transportate în secret la un crematoriu din București, unde au fost incinerate. Cenușa a fost aruncată la canalizare, iar familiile au fost lăsate fără răspunsuri și fără posibilitatea de a-și îngropa apropiații. Operațiunea a purtat numele de cod „Trandafirul”.
„Am trecut prin clipe foarte grele. Și eu am fost împușcat în timpul Revoluției, patru gloanțe au trecut prin mine. Dacă am avut pe cineva acolo sus care m-a iubit, mi-a mai dat o șansă, să nu-mi las copiii singuri”, a povestit un revoluționar din Timișoara, prezent la pelerinaj.
Pentru urmașii victimelor, acest drum este o datorie morală. „Sunt aici pentru că bunica mea a fost erou-martir. A avut o inimă mare. Ne ducem și la București să refacem traseul pe unde au fost duse cadavrele, aruncate într-un canal, în locul unde astăzi a fost ridicată o biserică”, a spus nepoata uneia dintre victime.
Sub mesajul „Eroii nu mor niciodată”, participanții transmit că memoria celor uciși nu poate fi ștearsă. „Mergem la comemorarea tatălui meu cu nepoata. Ea, în fiecare an, vrea să fie aici. Pentru ea, bunicul este un erou. Eu aveam șase ani atunci și mult timp am așteptat să se întoarcă acasă”, a mărturisit un alt participant.
An de an, rudele celor dispăruți refac drumul durerii dintre Timișoara și București, pentru ca sacrificiul eroilor Revoluției să nu fie uitat și pentru ca adevărul despre acele zile să rămână viu în conștiința publică.
