Masacrul de Sfântul Valentin, care a avut loc în 14 februarie 1929, în orașul Chicago, rămâne una dintre cele mai sângeroase și spectaculoase crime din istoria mafiei americane. Această execuție în stil gangsteresc a captat atenția întregii națiuni și a stârnit un val de șoc și indignare. Cu toate acestea, până în ziua de azi, crima de la Sfântul Valentin rămâne nerezolvată, cu multe întrebări și mistere care înconjoară acest eveniment sinistru.
Perioada anilor 1920 și începutul anilor 1930 în Statele Unite au fost marcate de perioada prohibiției, când vânzarea, producția și consumul de alcool erau interzise. Acest lucru a dus la o creștere semnificativă a puterii și influenței mafiei, care a preluat controlul asupra industriei alcoolului ilegal. Chicago a devenit unul dintre principalele centre ale crimei organizate, dominat de bande rivale conduse de Al Capone și George "Bugs" Moran.
Pe 14 februarie 1929, într-un garaj din Chicago, membri ai bandei conduse de George "Bugs" Moran urmau să se întâlnească cu alți membri ai mafiei pentru a discuta afaceri. Însă în locul întâlnirii a apărut un grup de bărbați înarmați, îmbrăcați în uniforme de poliție, care i-au împușcat pe cei prezenți. S-au tras aproximativ 70 de gloanțe, iar șapte membri ai bandei lui Moran au fost uciși în acel garaj, printre care și doi bărbați care au fost confundați cu Moran însuși.
Chiar dacă masacrul a fost atribuit inițial lui Al Capone și bandei sale, niciun membru al mafiei nu a fost vreodată condamnat pentru această crimă. Lipsa de probe concrete și intimidarea martorilor au făcut aproape imposibilă tragerea la răspundere a autorilor.
Deși se crede că masacrul a fost o încercare de eliminare a liderului rival George "Bugs" Moran, motivele exacte rămân incerte. Unii susțin că Capone a dorit să preia controlul complet asupra traficului de alcool din Chicago, în timp ce alții cred că existau și alte motive politice și personale care au contribuit la această tragedie.