În anul 1907, doctorul Duncan McDougal a desfășurat un experiment neobișnuit pentru a investiga dacă sufletul are greutate fizică. Acesta a cântărit trupurile a șase pacienți bolnavi de tuberculoză în fază terminală pentru a observa dacă există o schimbare a greutății corporale în momentul morții. Spre surprinderea echipei, fiecare pacient a pierdut exact 21 de grame în clipa decesului, indiferent de greutatea lor inițială.
Rezultatele acestui experiment au fost publicate în revistele științifice ale vremii și au stârnit numeroase controverse. McDougal a efectuat teste similare pe câini, însă nu a observat nicio schimbare a greutății corporale la moartea acestora. În urma acestui fapt, el a speculat că sufletul câinilor este „ușor și lipsit de păcate”, în contrast cu sufletele oamenilor, care ar purta o povară medie de 21 de grame acumulată de-a lungul vieții.
Deși experimentul a fost considerat de mulți ca fiind pseudostiințific, ideea că sufletul ar putea avea greutate continuă să fascineze și să alimenteze dezbateri filozofice și științifice până în prezent.