La început aveam impresia că explic bine ce fac. Vorbeam despre lucruri importante pentru mine, dar reacțiile erau aceleași: „Sună interesant”. Atât. Nimeni nu întreba mai departe. Nimeni nu era suficient de curios încât să ceară detalii.
Simțeam că vorbesc spre un spațiu gol. Postam, explicam, mă străduiam, iar oamenii nu înțelegeau cum pot lucra cu mine. În timp, asta te obosește. Mai ales când știi că ai ceva valoros de oferit.
Momentul în care s-a schimbat totul
Îmi amintesc o sesiune cu Ana, prima mea clientă. Îi arătam procesul meu, cum văd eu structura, etapele, tot ce consideram important. Eram în elementul meu. Ea, în schimb, părea ușor pierdută.
La un moment dat m-a oprit și m-a întrebat simplu:
„Spune-mi pe limba mea. Ce înseamnă asta pentru mine, exact?”
Atunci am realizat că o pierdeam fără să vreau.
Nu pentru că explicațiile mele erau greșite, ci pentru că nu erau conectate la nevoile ei. În loc să simplific, încărcam. În loc să ascult, explicam.
Lucrul cu Ana m-a ajutat să văd ce contează cu adevărat pentru cineva care vrea să își clarifice businessul. Mi-a arătat cum trebuie să-mi așez produsele, mesajele și exemplele. Practic, m-a învățat să traduc.
De ce îmi era greu să fiu specifică
La început mi-era teamă să fiu prea directă.
Credeam că, dacă aleg ceva concret, pierd oameni. Sau că, dacă recunosc că nu știu un anumit lucru, par nepregătită.
E ușor să simți asta când nu ai încă un portofoliu. Când e liniște în mesaje. Când vrei să prinzi tot, doar ca să nu scapi ceva important.
Ce am schimbat în comunicare
Am început cu detaliile mici, dar esențiale.
Am renunțat la termenul „produse digitale”. Pentru cine e la început, sună vag sau prea tehnic. În loc de asta am spus „resurse online de învățare”. O descriere simplă, clară, prietenoasă pentru antreprenoarele care vor să dea mai departe din ceea ce au învățat.
La fel cu „digitalizare”. E un cuvânt care sperie pentru ca pare ceva foarte costisitor. Așa că am început să explic ce înseamnă pentru fiecare tip de afacere: un folder ordonat, un landing page clar, un link de programări. Nu neaparat un proiect imens la început de drum.
Și partea cu lansările era confuză. Când spuneam că îmi ia trei sau patru luni să pregătesc una, vedeam surprindere. Când am explicat etapele reale — cercetare, structură, tehnic, testare — totul s-a liniștit. Oamenii au înțeles de ce graba nu ajută.
Ce s-a schimbat după aceea
Conversațiile au devenit mai clare.
În comentarii am început să văd „Fix asta trăiesc și eu”.
În privat am primit întrebări punctuale, nu reacții politicoase.
Clientele cu experiență, cum este o antreprenoare din vânzări cu mulți ani în spate, au spus că simt pentru prima dată că înțeleg ce se întâmplă în spatele unui proces. Că pot aproba un plan pentru că văd logica lui.
Antreprenoarele la început mi-au spus că, datorită clarității din comunicare, au înțeles ce pași trebuie să facă înainte să lanseze ceva. Nu s-au mai simțit pierdute.
Așa am ajuns la concluzia care îmi ghidează comunicarea și azi:
claritatea începe cu omul din fața ta, nu cu termenii pe care îi folosești.
Ce i-aș spune Anei dacă ar fi în fața mea
Dacă mi-ar spune: „Nu știu cum să explic clar ce fac… mi-e teamă să nu pierd oamenii”, i-aș răspunde simplu:
Începe cu povestea ta și cu ce ai învățat.
Apoi uită-te la omul pe care vrei să-l ajuți acum. Ce are nevoie să înțeleagă ca să poată face primul pas? Unde se frânge drumul lui? Ce nu vede încă?
Uneori exact resursele gratuite și bucățile din poveste sunt cele care îi ajută pe oameni să simtă că ești persoana potrivită.
Claritatea nu vine din a spune „tot”.
Vine din a spune „ce trebuie”, unui om care are nevoie de asta acum.
