Alegerile prezidențiale din România nu au fost doar o competiție electorală internă, ci și un teren de confruntare geopolitică în care Rusia a încercat să își testeze influența prin actori locali, în principal prin George Simion și retorica AUR.
Atacul concertat la adresa Franței, una dintre cele mai importante puteri ale NATO și UE, a scos la iveală un scenariu maximal pregătit pentru o eventuală victorie a taberei extremiste: scoaterea României din orbita euroatlantică și împingerea ei într-o zonă gri, deschisă manipulărilor rusești.
În ultimele zile ale campaniei, George Simion a susținut, în mod repetat, acuzații grave împotriva Franței, în perfectă sincronizare cu noua linie propagandistică a Kremlinului, care a ales Parisul și pe președintele Emmanuel Macron ca principalele ținte ale retoricii antioccidentale. Acuzațiile de imixtiune în alegerile din România lansate de Simion, susținute într-o conferință de presă la Paris și reluate cu nume clare – Macron și ambasadorul Franței –, au trecut o linie roșie greu de ignorat. Mesajul său a fost alimentat imediat de canalele rusești de propagandă, care au împins narațiuni false despre prezența militarilor francezi în România, despre posibile tulburări și chiar despre un presupus război civil.
Aceste atacuri vin pe fondul unei convergențe ideologice între viziunea izolaționistă a AUR și interesele geo-strategice ale Rusiei. Discursul despre „neutralitatea” României, promovat de Călin Georgescu – un apropiat al ideologului Aleksandr Dughin, adus la București la doar trei luni după anexarea Crimeii – vizează, de fapt, o subordonare mascată față de Moscova. Într-un asemenea scenariu, România ar deveni un stat-tampon, izolat de sprijinul aliat, iar Rusia și-ar extinde sfera de influență în regiunea Mării Negre.