Ziua Națională de Cinstire a Martirilor din Temnițele Comuniste

Ascultă podcastul “Ziua Națională de Cinstire a Martirilor din Temnițele Comuniste“.

În urmă cu 77 de ani, în noaptea dintre 14 și 15 mai 1948, România a fost cuprinsă de o tăcere dureroasă, întreruptă doar de zgomotul ușilor sparte și al pașilor grăbiți ai celor veniți să smulgă din casele lor oameni nevinovați. A fost începutul unui coșmar orchestrat de regimul comunist, care, temându-se de curajul, credința și gândirea liberă, a declanșat un val nemilos de arestări. Mii de români – tineri studenți, intelectuali, membri ai organizațiilor anticomuniste, clerici și foști politicieni – au fost ridicați în miez de noapte, devenind victime ale unei prigoane absurde și crude. Erau, fără îndoială, sufletul viu al unei națiuni care îndrăznea să viseze la libertate.

Astăzi, cu recunoștință adâncă și cu inimile plecate, marcăm Ziua Națională de Cinstire a Martirilor din Temnițele Comuniste – o zi închinată memoriei celor care au plătit cu suferință și, adesea, cu viața, prețul demnității și al curajului de a spune „nu” dictaturii.

În spatele sârmei ghimpate și al zidurilor groase din închisorile de la Pitești, Gherla, Aiud, Târgu Ocna, Sighet, Râmnicu Sărat, Arad, Jilava sau Văcărești s-au scris, cu sânge și lacrimi, pagini de o durere greu de cuprins. Regimul instalat de URSS, adus cu tancurile și impus prin teroare, a urmărit să distrugă elita intelectuală și morală a României. Tortura, înfometarea, umilința, lipsa tratamentului medical au devenit armele torționarilor în încercarea de a frânge voința celor ce nu îngenuncheau.

Și totuși, în ciuda întunericului care părea de nepătruns, lumina adevărului și a speranței nu a fost stinsă. În decembrie 1989, poporul român a găsit puterea să se ridice, iar dictatura comunistă a fost răsturnată. Astăzi, trăim într-o societate democratică, clădită pe idealurile pentru care acești martiri au suferit.

Să nu-i uităm niciodată. Să le păstrăm vie memoria și să le onorăm jertfa, apărând cu tărie valorile pentru care au luptat: libertatea, demnitatea și adevărul.

Temnițele Comuniste
Alin Radu
Alin Radu
După o experiență de doi ani în presa centrală, activând în cadrul Prima TV și Evenimentul Zilei, am fondat rețeaua de publicații locale Semnal. Lansarea ziarului Semnal a avut loc în anul 2002, inițial în județele Ialomița și Călărași. Ulterior, Grupul de Presă Semnal și-a extins activitatea prin includerea unor noi publicații locale în județele Ilfov, Giurgiu, Dâmbovița, Prahova, Buzău, Argeș și Olt. La începutul anului 2025, rețeaua de ziare regionale Semnal a trecut printr-un proces amplu de dezvoltare și consolidare, transformându-se într-un cotidian național. Această evoluție a fost realizată cu menținerea și consolidarea redacțiilor locale, care continuă să joace un rol esențial în reflectarea realităților comunităților din întreaga țară. Sunt profund convins că presa reprezintă, cu adevărat, cea de-a patra putere în stat, cu condiția esențială de a rămâne o presă autentică, independentă și responsabilă. Așa cum îmi place să subliniez: „Presa trebuie să servească cetățenii, nu guvernanții!”

Citește și:

Ceaușescul din lift

Când eram mică, în școala primară, trăiam într-o lume fabuloasă, colorată în nuanțe care încă nu s-au inventat, mobilată cu personaje de basm, jucării, plante uriașe care mă apărau de rău, oameni cumsecade care-mi zâmbeau sincer. Toate minunile mele se intersectau adeseori cu tovarășul Nicolae Ceaușescu și cu Patria. Credeam...

Teologii și credincioșii erau erau „botezaţi” de comuniști prin afundarea în hârdăul cu fecale

„Torturile erau bine dozate şi încetau în momentul în care deţinutul era pe punctul de a muri. Ele erau variate: bătaie, înfometare, obligaţia de a sta într-o poziţie fixă 17 ore pe zi – picioarele întinse orizontal, mâinile pe genunchi şi bustul la 90 de grade – la cea...

Decrețelul

„Acu i-a găsit p-ăștia să toarne plozi? Ea e trecută dă patrujcinci dă ani, iar el are ficatu țăndări. Mâine-poimâine îi caută țoale de înmormântare! Hăhă!” „E decrețel, bă. Noroc cu tovarășu Ceaușăscu, și decretu ăla, că-l azvârlea mă-sa numaidăcât la canal, așa cum a făcut și cu ceilanți. Nu știu...

Bătută crunt, pentru că m-am trezit noaptea să beau apă

Bătaia la grădiniță nu a fost inventată acum, în anii ăștia. Cred că aveam cinci ani când s-a întâmplat povestea asta. Era vremea când nu făceam diferența între unele cuvinte asemănătoare și le confundam adesea înțelesul. De pildă „maistru” cu „maestru” (unii fac confuzia asta și acum!). 1975. Grădinița mea (nr....

Fostul ministru Aurelian Pană, licențiat la Sorbona, pus în genunchi de comuniști și lovit cu picioarele în cap

Condamnat de comunişti pentru că a adus soia în România În urmă cu mai mulți ani, am realizat la Muzeul Național al Agriculturii de la Slobozia, un reportaj pentru ziarul Adevărul. M-au impresionat poveștile tuturor exponatelor, dar cel mai mult mi-a atras atenița o istorie, despre care abia atunci am...

Latest articles

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.
Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. va rog sa ne contactati!