Ascultă podcastul “Ziua Națională de Cinstire a Martirilor din Temnițele Comuniste“.
În urmă cu 77 de ani, în noaptea dintre 14 și 15 mai 1948, România a fost cuprinsă de o tăcere dureroasă, întreruptă doar de zgomotul ușilor sparte și al pașilor grăbiți ai celor veniți să smulgă din casele lor oameni nevinovați. A fost începutul unui coșmar orchestrat de regimul comunist, care, temându-se de curajul, credința și gândirea liberă, a declanșat un val nemilos de arestări. Mii de români – tineri studenți, intelectuali, membri ai organizațiilor anticomuniste, clerici și foști politicieni – au fost ridicați în miez de noapte, devenind victime ale unei prigoane absurde și crude. Erau, fără îndoială, sufletul viu al unei națiuni care îndrăznea să viseze la libertate.
Astăzi, cu recunoștință adâncă și cu inimile plecate, marcăm Ziua Națională de Cinstire a Martirilor din Temnițele Comuniste – o zi închinată memoriei celor care au plătit cu suferință și, adesea, cu viața, prețul demnității și al curajului de a spune „nu” dictaturii.
În spatele sârmei ghimpate și al zidurilor groase din închisorile de la Pitești, Gherla, Aiud, Târgu Ocna, Sighet, Râmnicu Sărat, Arad, Jilava sau Văcărești s-au scris, cu sânge și lacrimi, pagini de o durere greu de cuprins. Regimul instalat de URSS, adus cu tancurile și impus prin teroare, a urmărit să distrugă elita intelectuală și morală a României. Tortura, înfometarea, umilința, lipsa tratamentului medical au devenit armele torționarilor în încercarea de a frânge voința celor ce nu îngenuncheau.
Și totuși, în ciuda întunericului care părea de nepătruns, lumina adevărului și a speranței nu a fost stinsă. În decembrie 1989, poporul român a găsit puterea să se ridice, iar dictatura comunistă a fost răsturnată. Astăzi, trăim într-o societate democratică, clădită pe idealurile pentru care acești martiri au suferit.
Să nu-i uităm niciodată. Să le păstrăm vie memoria și să le onorăm jertfa, apărând cu tărie valorile pentru care au luptat: libertatea, demnitatea și adevărul.
