In prezent, pe plan mondial se constata tendinta de crestere a pierderilor inregistrate din cauza dezastrelor naturale, in conditiile in care frecventa de producere a fenomenelor cu urmari dramatice este si ea in crestere, in pofida realizarilor bazate pe experienta indelungata si pe dezvoltarea continua a capacitatii omului de relationare cu mediul inconjurator.
Am putea afirma ca suntem in continuare neputinciosi in fata hazardelor naturale, ca suntem nevoiti sa traim, permanent si constient cu riscul producerii unor astfel de fenomene devastatoare. Masurile de predictie, instiintare, alarmare si de reducere a riscurilor, adoptate la toate nivelurile de responsabilitate, constituie factori importanti pentru reducerea numarului persoanelor care isi pierd viata pe timpul sau in urma dezastrelor naturale, pentru diminuarea pagubelor materiale, precum si pentru pastrarea conditiilor de mediu favorabile vietii si activitatii omenesti.
In ultimii ani se afirma pe plan international o schimbare conceptuala majora in domeniul de abordare a raspunsului la dezastrele cauzate de hazardele naturale, astfel ca, prin rezolutiile nr. 44/236 din 22.12.1989 si nr. 56/195 din 21 01.2002, adoptate de catre Adunarea Generala a O.N.U., s-a stabilit ca, in fiecare an, in a doua zi de miercuri a lunii octombrie sa fie organizata Ziua Internationala pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale.
La Conferinta Mondiala desfasurata in anul 2005 la Kobe (Japonia), s-a adoptat o declaratie comuna, cu deviza: reducerea riscului – un viitor mai sigur, care vizeaza, in principal, coordonarea si planificarea la nivel international a activitatilor de prevenire, gestionare si atenuare a efectelor dezastrelor de orice natura.
Astfel, si la nivelul tarii noastre si, implicit, al judetului nostru, anual se organizeaza actiuni specifice sub egida Zilei Internationale pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale, in scopul constientizarii tuturor categoriilor de cetateni ai judetului Ialomita despre faptul ca, inca de la inceputul existentei sale, omul s-a aflat in mijlocul naturii, folosindu-i toate darurile pe care ea le ofera. Nu rareori, insa, ea (natura) s-a manifestat orbeste, brutal, momente in care omul a ramas inmarmurit si neputincios.
Pe suprafata intregii tari, riscurile naturale sunt identificate diferit. In judetul nostru, acestea sunt oarecum limitate si cu un grad de periculozitate mai mult sau mai putin slab: cutremurele de pamant (zona seismica vranceana fiind destul de aproape), cresteri de cote si debite care duc la revarsari ale apelor curgatoare interioare, secete din ce in ce mai dese in ultimii ani, viscole si inzapeziri, in timp ce, mai nou, s-au manifestat fenomene nespecifice zonei noastre, cum ar fi tornadele si vijeliile de mari proportii din ultimii ani si alunecari/prabusiri de teren in unele zone.
Inundatii, cutremure, seceta, inzapeziri, tornade
Judetul Ialomita se caracterizeaza printr-un regim pluvimetric cu un maxim principal primavara (lunile martie-mai) ca urmare a precipitatiilor abundente care, de regula, in acest sezon se suprapun topirilor din bazinul superior montan. De asemenea, caderile unor ploi exceptionale in zona bazinelor superioare si mijlocii sunt de natura sa produca viituri pe parcursul inferior si mijlociu al raurilor. Aceste fenomene afecteaza in principal localitatile riverane raurilor Ialomita, Prahova si fluviului Dunarea.
In ceea ce priveste cutremurele, din fericire pentru zona noastra (judetul Ialomita), cele produse in ultimii 30 de ani nu s-au soldat cu daune insemnate si nici victime umane.
Seceta, un alt fenomen care ia amploare, reprezinta o urmare a manifestarilor naturii, dar si a conditiilor sociale, a actiunii nechibzuite a omului prin defrisarile masive de paduri. Se mai adauga apoi pasunatul nerational si practicarea unei agriculturi traditionale inadecvate, de tip monocultura, fara aplicarea asolamentelor necesare, amenajarea necorespunzatoare a sistemelor de irigatii. Toate aceste actiuni duc la o alcanizare tot mai accentuata a solurilor si ca urmare a pierderii fertilitatii lor.
In anul 2002, la Facaeni, trei persoane si-au pierdut viata
O urmare nefasta a secetelor, a caldurilor mari dar si a activitatii omului o constituie incendiile intretinute adesea si de furtuni. Termenul de “furtuna” defineste o stare de instabilitate a atmosferei ce se manifesta sub forma unor perturbatii cateodata foarte violente. Furtunile se clasifica in doua mari grupe: unele locale si altele care se propaga pe distante mari. Cand forta distructiva a furtunii se amplifica, se transforma initial in vijelie de mari proportii, iar cand se intalnesc doua fronturi atmosferice cu temperaturi diferite (unul rece si altul cald), se formeaza tornada.
Aceste fenomene naturale nu au fost specifice tarii noastre, insa, din cauza schimbarilor climei, au aparut si la noi, debutand in anul 2002 chiar in judetul Ialomita la Facaeni (unde 3 persoane si-au pierdut viata, peste 400 de locuinte au fost serios avariate, din care 38 distruse total, zeci de hectare de paduri au fost distruse si mai multi km de retele electrice avariate) si in comuna Sf. Gheorghe (peste 30 locuinte avariate). In anii urmatori (2003-2004) s-au mai produs tornade care au afectat comunele Movilita si Moldoveni, inregistrandu-se pagube materiale semnificative.
Trasnetele – fenomene foarte primejdioase
Atmosfera se gaseste permanent intr-o stare electrica, fie electricitate de timp frumos (care constituie starea normala a aerului), fie cea de tip orajos, care determina o perturbare a starii de normalitate, din cauza norilor de furtuna. Ei alcatuiesc uriase rezervoare de sarcini electrice generate prin ascensiunea aerului, prin condensarea vaporilor de apa, sfaramarea picaturilor mari de ploaie, ciocnirea cristalelor de gheata sau prin absorbtia sarcinilor electrice din aer de catre picaturile de apa.
Trasnetele sunt fenomene foarte primejdioase pentru oameni, cladiri, arbori si orice obiecte. Temperatura canalelor de descarcare poate ajunge la 10.000 grade C, producand incendii, topesc si volatizeaza metalele. Mari pagube sunt provocate in asezarile rurale, acolo unde locuintele sunt din lemn sau acoperite cu paie. Trasnetele pot produce incendierea sondelor de petrol, a rezervoarelor de combustibil si a liniilor electrice. Dar descarcarile electrice au si urmari pozitive. Dupa fiecare trasnet se produc 80 – 150 de kg. azot. Asupra oamenilor efectele sunt nefaste. Moartea intervine instantaneu, prin paralizia functiilor creierului, a inimii si prin arsuri. Oamenii sunt ucisi daca sunt loviti de trunchiul principal al trasnetului.
In februarie 1954, troienele de zapada atingeau chiar si 5 metri
Inzapezirile apar ca rezultat al caderilor abundente de zapada si viscole care pot dura de la cateva ore pana la cateva zile. Cel mai mare numar mediu anual de zile cu viscol se inregistreaza in Baragan (peste 6 zile) si in Podisul Moldovei (3-4 zile), directia dominanta a vantului fiind dinspre nord si nord-est. In Baragan, numarul maxim de zile cu viscol inregistrat a fost de 13 si a avut loc in februarie 1954, cand troienele de zapada atingeau 2-5 m. In aceste situatii, viteza vantului poate sa depaseasca viteza de 100 km/h. Viteza maxima a vantului de aproape 200 km/h s-a inregistrat la Iasi, in timpul viscolului din 4 – 7 ianuarie 1966.
Intotdeauna este mai usor si mai ieftin sa previi, decat sa gestionezi o situatie de urgenta. In reducerea riscurilor, ca maniera adecvata de prevenire a situatiilor de urgenta generate de dezastre, trebuie avute in vedere atat cunoasterea si reducerea vulnerabilitatilor, cat si realizarea unei capacitati de raspuns adecvate. Interventia operativa pentru limitarea si inlaturarea urmarilor dezastrelor, inseamna, inainte de toate, AJUTOR UMANITAR.
