“Intelepciunea vine cu varsta, ridurile sunt optionale” …iata un titlu demn de o revista glossy, care mi-a distras iremediabil atentia de la traseul meu linistit spre birou. O sa dau vina pe fontul usor exagerat din ratiuni ce nu au nici o legatura cu estetica.
Este demonstrat deja ca fluxul zilnic de informatii care sufoca pe fiecare dintre noi produce o defocalizare de la ceea ce poate fi important, se estompeaza chiar si ideile bune, insa ce retina poate rezista unor tentatii atat de evidente?! Insa nu la tertipurile acestea ieftine de a distrage atentia muritorilor vreau sa ma opresc ci la partea cu intelepciunea.
Nu e un mister pentru nimeni faptul ca in general oamenii asociaza intelepciunea cu batranetea, pentru ca experienta unei vieti traite aduce un plus de cunoastere. Evident, ca se plateste si un pret pentru asta – ridurile. Acum, fara a insinua ca intelepciunea ar fi o virtute „demodata”, indraznesc sa am usoare rezerve in a pune semnul egalitatii intre cele doua variabile.
Unul dintre motive (usor de intuit, de altfel) ar fi ca sunt VARIABILE. Un altul ar fi ca indiferent cat de multa expunere am avea la tot soiul de experiente de viata, si implicit cate/ce lectii reusim sa colectionam, niciodata reteta mea nu poate fi aplicata celuilalt. Nu doar pentru ca noi, ca indivizi, suntem fundamental diferiti ci si pentru ca uneori contextele in care se deruleaza secvente din viata noastra coloreaza diferit datele problemei.
Diversitatea informatiei
Sunt de acord cu faptul ca expunerea repetata la o serie de experiente conduce, in final, la deprinderea unui stil personal de a gestiona situatii similare in viitor. Cu alte cuvinte, se pot crea in timp niste tipare comportamentale care ne simplifica existenta pentru ca pot fi transferate usor dintr-o situatie in alta.
Mai mult decat atat, ma astept ca pe masura ce inaintam in varsta, aceste tipare sa se articuleze mult mai usor, tocmai in vitutea experientei acumulate si a informatiilor pe care sistemul nostru le proceseaza. Insa ceea ce deranjeaza este atasamentul fata de aceste sabloane in detrimentul noutatii sau diversitatii informatiilor care trebuie luate in calcul.
Luarea deciziei este un proces viu, dinamic, care in conditiile vremurilor pe care le traversam se manifesta mult prea putin in zona de risc calculat sau de certitudine.
Perceptia unor tineri cu privire la slaba lor reprezentare in consultare si decizie impartaseste aceeasi viziune a adultilor, conform careia experienta este singurul criteriu de selectie in participarea la decizie. Desi ajung sa fie reprezentati in anumite structuri, se lovesc sistematic de mentalitatea oamenilor de la aceste paliere decizionale – oamenii cu experienta – care nu le acorda din start credit, motivand prin faptul ca nu sunt suficient de „copti”.
Solutii pertinente
Tocmai datorita faptului ca in general in organizatii sunt putine decizii care sunt luate in conditii de certitudine, pentru ca lipsesc unele informatii care sunt necesare si implicit predictia asupra rezultatelor este mai slaba, cu atat mai mult ar trebui stimulata si participarea „creierelor” care nu sunt tributare unor scheme de actiune deja consacrate si pot intrevedea si alte alternative.
Departe de a minimaliza aportul experientei sau a intelepciunii intr-un proces de decizie, consider util si sanatos sa incerc sa observ in ce masura inertia pe care o afiseaza ostentativ oamenii de decizie „consacrati” franeaza creativitatea si spontaneitatea celor tineri. Sau altfel spus, atunci cand e vorba de luat decizii, perceptia mea (empirica, ce-i drept) este ca in general generatia tanara este domnisoara de onoare, dar niciodata mireasa. Exista acolo, undeva, iar rolul declarat este de a accepta tacit solutiile pertinente ale celor care deja au tatonat o vreme problema si stiu „ce e mai bine”. Sau, altfel spus, uneori un plus de experienta nu se traduce neaparat in intelepciune sau viziune, mai ales daca luam in calcul faptul ca pe masura ce trece timpul natura umana devine din ce in ce mai rigida in a-si conserva tiparele.
Probabil ca subiectul acesta nu ar merita deloc discutat daca epoca in care traim ar reedita pasaje din antichitate in care Sfatul Batranilor era instanta suprema in luarea deciziilor. Batranii erau venerati si li se aduceau de catre comunitate diverse elogii, erau solicitati atunci cand era vorba de o decizie importanta pentru a se asigura ca aceasta era corecta si inteleapta. Dincolo de respectul care incontestabil trebuie acordat, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca transferul de cunostinte de la o generatie la alta trebuie facilitat, iar acest lucru presupune o doza destul de mare de flexibilitate de ambele parti.
Finalitate reusita
Si pentru ca trebuie „sa dam Cezarului ce-i al Cezarului”, nu voi nega faptul ca mentoring-ul (mentoratul) este una mai vechi abordari in management, dar si eficiente. Intr-o acceptiune mai digerabila, mentoringul se traduce prin eliberarea sau indrumarea potentialului unei persoane in sensul cresterii performantei. Insa perceptia mea este ca inevitabil in acest proces intra in functiune si puterea exemplului, mentorul devenind prin prisma experientei si a competentelor asimilate un model de urmat.
Si cum succesul devine un obiectiv declarat, nu vad de ce ne-am mai mira atunci cand tendinta generatiei tinere este de a reedita „retetele” celor pe care ii valorizeaza profesional sau personal si abandoneaza, uneori permanent, orice initiativa de testa alte variante si a-si contura un stil personal. Pentru ca, pana la urma, trebuie sa fim eficienti intr-un interval cat mai scurt posibil, deci cine isi permite luxul de tatona fara sa aiba garantia unei finalitati reusite?
In alta ordine de idei, consider varsta un aliat in luarea deciziilor atata timp cat e vina la pachet cu flexibilitatea. Inainte de a considera propria judecata litera de lege, cred ca e important sa le dam dreptul la replica si celor care au pareri diferite, uneori poate „necoapte” – nu se stie niciodata unde duce diversitatea. Si daca nu e traseul corect, precis va fi cineva care stie si drumul de intoarcere.
Material scris de Erascu Anca, Coordonator de Resurse Umane pentru Ceprocim Engineering, membra a grupului international SNEF
