Perioada concediilor s-a cam dus. Septembrie este luna in care fiecare isi impartaseste amintirile de vacanta. Cei care mai au un loc de munca si au avut norocul sa-si petreaca saptamanile libere departe de haosul din tara vin cu impresii.
Oriunde este mai bine, aceasta este parerea generala, fie ca au fost pe meleagurile vecinilor nostri bulgari, fie ca au avut parte de autostrazi nemtesti sau de muzica turceasca.
Prietenii au venit incantati, fotografiile spun totul, ape curate, strazi impecabile, bulevarde inverzite, mancare buna, servire de asemenea si preturi pe masura.
Propozitia cea mai utilizata: “Astia stiu sa faca turism, domne!” Si poate ca asa este, stiu sa faca turism, insa intrebarea cheie ramane: Noi de ce n-am sti sa facem turism?
O alta expresie marcanta: “Asa e la romani!”, intrebarea: “Cum asa?” Pai, exact cum ati auzit “asa”… iar “asa”, inseamna mizerie, incultura, furt si multe alte asemenea calitati pe care nu stiu daca le-au capatat romanii in timp sau le-au mostenit, tot ce pot sa spun este ca nu toti romanii sunt “asa”, dar amestecatura este atat de omogena incat nu ne mai deosebim unii de altii.
In inghesuiala din aeroportul Baneasa, asteptand la o coada kilometrica, am tras cu urechea la o discutie cel putin interesanta.
Cativa tineri se imbulzeau sa ajunga primii la punctual de control pentru a putea intra in tara noastra, desi nu aveau unde sa inainteze in sirul format din sute de persoane, insa aveau in vocabular formulari ca: iar suntem aici, se vede ca am ajuns in Romania, tara de c…, ce se baga astia frate, n-ai cum sa respiri si asa mai departe.
Vizibil deranjata de comportamentul tinerilor, o doamna ii spune sotului: “Daca nu le place aici, sa ramana acolo, ce atatea comentarii!” Sotul incearca sa calmeze apele: ” Lasa-i draga in pace,ce te bagi tu!”
Am ajuns in cele din urma sa ne putem ridica bagajele, dar aici intervine alta intrebare: putem?
Aeroportul Baneasa, mai mic decat gara de la Caracal, parea neincapator pentru cei aproximativ patru sute de oameni, care aterizasera pe meleagurile mioritice, ba mai mult pentru a-ti recupera bagajul trebuia sa ai coatele de oltean si suflet de luptator.
Atunci, in multimea aceea, am vazut fata doamnei, care se declara nemultumita de atitudinea de mai devreme a tinerilor. In acel moment, inghesuita si disperata, parca ar fi ramas si dansa pe undeva prin alte tari, numai sa nu se imbulzeasca pentru a-si recupera bagajul, numai sa nu tipe la sot ca nu e in stare sa traga geamandanul de pe banda de cativa metri, numai sa poata iesi teafara din aeroport.
Va este cunoscuta istorioara? Atunci intrebati-va cum de nu avem turism, cum de nu avem strazi, cum de exista atata saracie si incercati sa va ganditi de ce exista romani imbogatiti peste noapte, cu masini de lux, care traiesc in vile de lux si detin proprietati, care in alte vremuri apartineau tuturor.
Intrebati-va cine a muncit pentru toate acestea si ganditi-va la actuala datorie externa a tarii noastre. Incercati sa va imaginati in cati ani o vom plati, cine o va plati si care este pana la urma generatia de sacrificiu?
Eu, cand ma gandesc la toate acestea, imi vine sa iau atitudinea doamnei din aeroport, insa nu atat de iritata si intrigata, ci i-as intreba pe tinerii aceia: “De ce v-ati mai intors, ma, baieti?”
Angelica Biruta
