I s-a intamplat probabil fiecaruia dintre noi sa asiste – vrand-nevrand – la scene in care un parinte furios isi „educa“ copilul in public, cu tipete, jigniri si lovituri. Multi dintre noi ramanem indiferenti in fata acestor violente, pe altii ne revolta,  putini intervenim in ceea ce consideram a fi „probleme de famile“. Dar oare care sunt efectele pe care le are aceasta umilire publica asupra copilului expus la o violenta deloc educativa?
Umilirea – lovirea copilului in public, pe strada, in fata altor persoane sau in fata clasei – afecteaza imaginea de sine a copilului, il invata ca nu are valoare pentru adult.
Unii parinti vad in acest gest o rezolvare rapida, urmarind sa-l faca pe copil sa se simta vinovat si sa inceteze manifestarea unui anumit comportament. Chiar daca in unele cazuri se obtine un rezultat imediat, efectele pe termen lung sunt daunatoare pentru copil, intrucat el nu are maturitatea emotionala de a procesa rusinea si umilirea.
Lovirea copilului il va face pe acesta sa se teama de adult si sa ascunda anumite comportamente, in loc sa aiba incredere in parinte si sa invete comportamentele adecvate.
Lovirea copilului nu este pentru el lectia corecta intrucat ii arata ca lovirea este un mod de a rezolva probleme.

Cum se simt copiii umiliti?

Copiii umiliti se simt expusi, ca si cum ceva nu este in regula cu ei, atacati, ca si cum toata lumea ar fi impotriva lor si atat de rusinati incat ar dori sa dispara.
A umili inseamna a viola granitele cuiva. Cand gresim cu ceva si realizam asta, avem nevoie de timp si spatiu ca sa admitem ca am gresit, sa intelegem ce putem invata din asta si sa mergem mai departe. Atunci cand un copil este umilit, el nu are acest timp si spatiu, iar cand acest lucru se intampla in public rezultatul asupra copilului va fi ostilitatea si chiar frica fata de ceilalti.

Cine umileste?

Parintii care se simt rusinati de comportamentul copiilor insa nu se gandesc la dezvoltarea copilului. Ei se gandesc mai mult la ce impresie face un copil care se comporta neadecvat in public si la faptul ca vor fi judecati de „proasta educare“.
Parintii sau educatorii violenti, care umilesc in mod repetat copiii:
– nu pot empatiza, nu pot simti durerea pe care umilirea o cauzeaza;
– nu isi pot stapani furia; ei folosesc umilirea pentru a-si face viata mai usoara si pentru a se simti puternici; umilesc copilul, acesta se supune, conflictul e rezolvat, iar ei se simt eliberati de furie.
Chiar si observarea unui copil care este umilit este o experienta dureroasa. Deseori parintii sau profesorii fac asta in prezenta altor copii pentru a se folosi de „puterea exemplului“. Ceilalti copii care observa pot suferi aceleasi consecinte ca si copilul in cauza: neincredere, ostilitate fata de ceilalti, anxietate, depresie, deoarece stiu ca pot fi in aceasta situatie oricand.

Sfatul specialistului

Pentru copii astfel de pedepse sunt prea dure si depasesc capacitatea lor de aparare.
A invata copilul ce inseamna rusinea atunci cand face ceva gresit este un aspect important in deprinderea auto-controlului insa a impune rusinea il face pe acesta sa se simta revoltat, indignat, temator sau agresiv.
Respectati-va copilul – respectati corpul lui, mintea lui si sentimentele lui si nu subestimati niciodata pericolul de a rani grav un copil atunci cand il umiliti.
Andreea Biji, psiholog Salvati Copiii

  Andreea Biji, campanie, copii, Salvati Copiii, umilire, vina

Marius Tomita