Peste trei ore, ziarul trebuie să fie la tipografie şi mesajul meu încă nu e gata. Am scris şi am şters de zeci de ori. Nimic nu mi se pare potrivit. Aşa cum spuneam şi anul trecut, cuvintele refuză să se aştearnă pe hârtie. S-o descriu pe Simona? Cei care au cunoscut-o ştiu că nu mi-ar ajunge nici măcar o pagină de ziar. Să spun că ne lipseşte? Pare un şablon, dar într-adevăr nici acum, la un an de la dispariţia ei, nu ne vine să credem. Ne lipseşte enorm. Ne gândim la ea des. Foarte des. Sunt câteva piese care mă duc automat cu gândul la ea. Am cunoscut-o în “November Rain“ şi după ce am terminat discuţia cu ea, mi-am dat seama că e “Graduation Day – Chris Isaak“ şi că era într-adevăr omul de care aveam nevoie la Sud Est TV. Într-o zi de martie, Dumnezeu, dându-şi seama că-i lipseşte un înger, s-a uitat pe Pământ şi i-a zis Simonei: “Vino la mine, Sweet child o’mine“. Iar Simona s-a dus să “Knockin’ on Heaven’s Door“ lăsându-ne muţi de durere. În drum spre ceruri, probabil că ne-a spus, zâmbind în felul ei unic, “Don’t Cry“. Dar cum să nu plângi, când golul lăsat de ea nu va putea fi umplut niciodată? NE ESTE DOR DE TINE, SIMONA!
P.S. Celor care n-au cunoscut-o pe Simona, le recomand sa intre pe site-ul In memoriam Simona Petrescu – www.simona.semnal.eu , să privească videoclipurile pieselor pomenite de mine şi să asculte versurile cu atenţie.
Alin RADU, Bucuresti, 21 martie 2011
