
„In vremuri pustiite de saracie, de framantari, de incrancenari si orgolii, sarbatorile de iarna produc un miracol. Gandurile se indreapta spre cei mai necajiti decat noi. In septembrie 1996, intr-o atmosfera asemanatoare celei pe care o traim astazi, spuneam, nu fara teama, ca Fetestiul nu trebuie sa fie un loc unde nu se intampla nimic. Era o premonitie izvorata dintr-un Eu ideal, acela de a lasa ceva in urma. De a lasa o amintire, atunci cand va fi sa fiu neant. Atunci proiectul isi propunea sa formeze destine, sa slefuiasca destine, sa daltuiasca vesnicia unei profesii. Aceea de asistent medical generalist. (…) Daca pana acum am pregatit oameni care sa vindece plagile trupului, de acum incolo vom pregati oameni care sa vindece plagile sufletului. Pentru ca ne propunem sa ne ocupam de acum incolo de copii”, asa a fost prezentat, pe scurt, sfarsitul unui proiect inceput in urma cu multi ani, acela al Scolii Sanitare Postliceale „Carol Davila” de la Fetesti, si inceputul unui alt proiect la fel de ambitios. Acela al infiintarii unui Centru de ingrijiri comunitare.
Centrul de ingrijiri comunitare este al doilea proiect major pe care il dezvolta Asociatia de femei „Fetesti 100”, acesta integrandu-se in serviciile sociale adresate familiilor aflate in dificultate, asa cum este stabilit, atat la nivel local cat si judetean, prin documentele strategice de dezvoltare.
Centrul de Ingrijiri Comunitare „PIN” isi propune sa dezvolte trei proiecte – centrul de zi pentru copiii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate, formarea profesionala a adultilor ca ingrijitor pentru persoane varstnice si copii la domiciliu, iar cel de-al treilea este centrul de ingrijiri pentru persoanele varstnice, la domiciliu.
„Centrul isi propune sa devina locul in care sa se poate darui copilului ceea ce ii lipseste: incredere in sine, autovalorizare, dar si intelegere pentru valorile sale. Ne dorim sa-l ajutam sa gaseasca singur raspunsul la intrebarea nerostita, dar gandita, de ce doar mama a trebuit sa plece. Sa-l ajutam sa inteleaga ca nu este singur pe lume, ca alti oameni se gandesc la el si ii vin in ajutor daruindu-i afectiunea pe care mama nu i-o poate darui. Este foarte greu. (…) O mare parte dintre ei sunt deprimati, pentru ca, din pacate, parintii nu au o relatie directa cu ei. Aici este o problema de mentalitate a parintilor. Pleaca sa munceasca pentru copii, marea majoritate a lor asta declara. Vor o viata mai buna pentru copiii lor. Lipsesc doi ani, vin acasa vara si atunci incearca sa le rezolve problemele de corigenta… Indiferent de problema care este acasa, parintele le trimite bani. Daca este corigent copilul, trimite bani, daca a comis o infractiune, trimite bani, daca are probleme cu persoana la care sta sau daca are rezultate bune la scoala, trimite bani. Vina pe care o resimte parintele fata de copil o plateste in bani. Iar atunci cand banii nu mai vin, copilul incearca sa-i gaseasca singur. Cu ce pret? Prin frauda. Banul a devenit o modalitate de a vinde si de a cumpara afectiunea. Copilul nu de asta are nevoie. Copilul are nevoie sa comunice cu parintele, macar la telefon, sa povesteasca problemele pe care le are. Este vorba, pana la urma, de o discutie normala, pe care ar fi avut-o in bucataria sau in camera de acasa. Asta lipseste in mod special acestor copii, timpul pe care parintele l-ar fi alocat…Priviti ochii acestor copii, priviti hainutele de pe ei si veti intelege cata suferinta este in sufletul lor. Lasati-i sa vorbeasca. Nu le veti auzi cuvintele. Infiintarea Centrului de zi pentru copil si familie a pornit de la o necesitate evidenta a realitatii locale: copii cu fetele stinse, cu rezultate slabe la invatatura, bunici obositi, plictisiti si neputinciosi in a-si ajuta copiii, profesori nemultumiti de rezultatele acestor copii. Acestia sunt copiii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate. Au plecat sa faca bani. Dar cu ce riscuri? Cat au fost de indreptatiti sa faca acest pas…Raspunsul la aceste intrebari probabil nu-l vom afla niciodata, dar putem face altceva. Sa venim in sprijinul acestor copii pana nu este prea tarziu. Societatea si noi, ca membri ai ei, nu putem fi indiferenti la necazul lor”, spunea Olga Staicu, presedintele Asociatiei.

La evenimentul de inaugurare al Centrului, desfasurat sambata, la Fetesti, reprezentantele Asociatiei de femei „Fetesti 100” au trait momente emotionante. Pentru ca, in urma cu 15 ani, tot acolo, incepeau un proiect care, peste ani, s-a dovedit a fi fauritor de destine. Si pentru ca, prin munca pe care au depus-o in formarea tinerilor in meseria de asistent medical generalist, au reusit sa schimbe atat destine cat si mentalitati, doua dintre doamnele care au atins aceasta performanta au primit Diplome de excelenta,
Pentru intreaga activitate de truditor pe altarul cunoasterii, au fost acordate diplome de excelenta doamnelor Pestrita Ana si Penciu Constanta, doua dintre formatoarele in meseria de nursing care, prin sufletul pe care l-au depus si prin determinare, au reusit sa faca din Scoala Postliceala Sanitara de la Fetesti una dintre cele mai performante scoli de profil din tara.
„Va multumesc, doamnelor, pentru ca azi Fetestiul este cunoscut in toata tara, este concurentul de temut in ale practicarii meseriei de asistent medical. Stradania muncii dumneavoastra nu a fost in zadar. Iar scoala postliceala sanitara „Carol Davila” prezinta o frantura din istoria locala. Va multumesc pentru ca v-ati bucurat de rezultatele bune si v-ati necajit de cele rele”, a conchis Olga Staicu.
Mihaela Leta