Este cunoscut faptul ca la ora actuala sistemul sanitar nu raspunde eficient problemelor majore de sanatate ale romanilor, disfunctiile din sistemul sanitar repercutandu-se, inevitabil, asupra modului de ingrijire a pacientilor. Astfel ca sistemul de sanatate continua sa se bazeze pe asistenta spitaliceasca, rata de spitalizare fiind una dintre cele mai ridicate din UE. Aceasta crestere a ratei spitalizarilor este favorizata si de pacient care ajunge „in ultima clipa” la spital, evitand de-a lungul timpului controalele la medicul de familie sau la medicul specialist. Subfinantarea, lipsa unor strategii coerente, problemele cu forta de munca din acest sector, au dus la haos si, implicit, la o scadere a capacitatii de gestionare a multor situatii. In aceste conditii, nu stim cand sistemul de sanatate romanesc va deveni unul in care oamenii sa aiba incredere si care sa fie acolo cand e nevoie de el. Castigarea increderii populatiei in sistemul de sanatate presupune garantarea calitatii. Oamenii doresc sa stie ca serviciile si ingrijirile pe care le primesc se bazeaza pe cea mai buna practica si pe evidente si ca indeplinesc standardele aprobate si certificate. Astfel ca unitatile spitalicesti sunt nevoite la ora actuala sa raspunda tuturor acestor cerinte privind calitatea serviciilor, dar in acelasi timp sa devina rentabile din perspectiva raportului cost-beneficiu. In Ialomita avem un Spital de Urgenta, la Slobozia. Un spital la care ajung foarte multi dintre bolnavii din judet si la care vor fi adusi din ce in ce mai odata cu inchiderea spitalului de la Tandarei. Despre Spitalul din Slobozia s-au auzit multe. Si nu toate de bine. Nici nu se poate sa fie totul perfect. Multe au fost insa si exagerari. Cert este faptul ca, indiferent de cate eforturi s-ar face, nu toata lumea poate fi multumita. Iar o persoana nemultumita de conditii, de modul in care a fost tratata intr-un spital, poate desfiinta intr-o clipa munca de-o viata a unor medici sau asistente si eforturile care au fost facute de-a lungul timpului. Pentru ca unele nemultumiri minore pot degenera in adevarate scandaluri care afecteaza imaginea tuturor. Trebuie sa vedem, insa, si partea buna a lucrurilor. Pentru ca multe realizari nu se cunosc. In spitalul de la Slobozia sunt si medici buni, aici au fost facute operatii complicate, exista aparatura despre care multi nu stiu ca le-a salvat viata si exista conditii de cazare superioare in comparatie cu alte unitati spitalicesti. Cum spuneam, nu este totul perfect, dar nici nu trebuie generalizat. Incercam sa aratam ca in afara de scandalurile exacerbate din anumite interese, la Spitalul din Slobozia sunt si oameni care isi iubesc meseria si isi trateaza pacientii asa cum trebuie. Vrem sa aratam ca se incearca imbunatatirea relatiei dintre medic, asistente si pacient, imbunatatirea conditiilor de cazare si masa, dar si multe altele. Daca in editiile precedente ale publicatiei am prezentat proiectele implementate de reprezentantii Spitalului de Urgenta din Slobozia pe sectiile de neurologie si neonatologie, in numarul de fata vom incerca sa va prezentam sectia de chirurgie, care poate fi catalogata drept una dintre cele mai moderne si mai bine organizate sectii din spital. Daca putem rezuma felul in care arata, putem spune ca aici poti gasi un mediu curat, sigur si confortabil. Si nu exageram cu nimic.
Potrivit declaratiilor asistentei sefe, Georgeta Sincan, meritul pentru felul in care arata sectia de chirurgie nu poate fi atribuit unei singure persoane.
„Este meritul tuturor. De la seful de sectie, care s-a implicat foarte mult, la colegele mele asistentele, la doamnele infirmiere si ingrijitoare, care au un rol foarte important. Am avut norocul poate pentru faptul ca am fost prima sectie unde s-au facut lucrari de igienizare a saloanelor, a bailor, a salilor de pansamente, a oficiilor si salilor de mese, de asemenea am fost norocosi ca am avut parte de unele sponsorizari si s-au facut pe partea aseptica patru saloane si pe partea septica un salon si o rezerva si, de asemenea, cu ajutorul fondurilor de la spital s-au mai facut pe partea aseptica un salon si trei rezerve si pe partea septica un salon si o rezerva. Deci, suntem si norocosi pentru faptul cum arata sectia”.
Volumul de munca este foarte mare, fiind o sectie cu 72 de paturi. Aici se fac interventii chirurgicale de la o banala apendicita pana la leziuni traumatice destul de complicate. Cele 20 de asistente, inclusiv asistenta sefa, impreuna cu medicii incearca sa isi faca meseria cu profesionalism, in ciuda tuturor problemelor pe care le intampina zilnic. Nu este usor sa vezi in fiecare zi oameni bolnavi, cu dureri insuportabile, care asteapta de la tine sa le alini suferinta. In plus, cazuistica este mare, bolnavii sunt din ce in ce mai tarati, au boli asociate, diabet, boli cardiovasculare, fapt care creste volumul de munca dar si responsabilitatea. In acest context, colaborarea dintre sectiile spitalului, legata de consulturile interdisciplinare, este imperios necesara, mai ales pe partea de traumatologie si ortopedie. Din cauza lipsei de personal si, implicit, al volumului mare de munca de care aminteam, pacientii greu transportabili sunt tracasati deseori pentru diverse consulturi la cardiologie, pentru un EKG sau diverse radiografii. Desi s-a propus ca o parte dintre aceste consulturi sa fie facute pacientului inainte sa fie dus pe sectie, acest lucru a fost refuzat, motivandu-se faptul ca se pierde timp pretios, putand exista cazuri mult mai urgente. In aceste conditii, cadrele medicale solicita rabdare din partea pacientilor, chiar daca durerea ii face sa devina iritati de la cel mai mic lucru.
Din discutiile purtate cu asistentele am aflat ca, indiferent de eforturile pe care le depun, nu pot fi pe placul tuturor, cel mai mare deficit fiind in ceea ce priveste relatia dintre corpul medical si pacient.
„Pacientii sunt ca toti oamenii, si buni si rai, asa cum suntem si noi. Sunt pacienti pentru care te agiti, pentru care depui eforturi extraordinare, dar la sfarsit tot nu sunt multumiti, si sunt pacienti pentru care nu faci mare lucru, dar care ajung sa-ti respecte munca si felul in care te-ai comportat. Nu putem spune ca toata lumea este recunoscatoare, ca toata lumea este multumita. Poate nu tine totul de eforturile echipei medicale, este vorba si de sansa lui. De cele mai multe ori, cei care sunt cei mai nemultumiti si cu pretentii sunt cei care nu-si platesc asigurarile, asta fiind o problema. Vor confort, vor asistenta permanenta”, spunea una dintre asistente.
Mentionam anterior de neincrederea oamenilor in sistemul sanitar, de unele intamplari nefericite din spital, de mentalitatile inghetate, indiferent de schimbarile care au loc intre timp, sau de zvonurile care provoaca scandaluri ce cu greu pot fi aplanate. Toate acestea elimina din start orice forma de progres, orice incercare de a schimba lucrurile. Din aceasta cauza multi bolnavi aleg sa mearga la spitale din Capitala, desi in comparatie cu unele unitati sanitare din Bucuresti conditiile de la Slobozia sunt chiar mult mai bune. Unii au inteles asta, altii nu. Dar s-au convins pe parcurs.
„Sunt putini cei care ajung la spitalul din Slobozia si, ulterior, solicita transferarea la un spital din Bucuresti. Cei care aleg spitalele din Bucuresti se duc direct acolo. Aceasta alegere pe care o fac unii pacienti este si pentru ca vor operatii cu laparoscopul, un lucru care nu se face la Slobozia. Sunt si pacienti care se intorc de la Bucuresti si spun ca mai bine este la Slobozia, dar si viceversa. Acum depinde de spital. La noi sunt conditii chiar mult mai bune, conditiile de cazare, de masa, sectia este una moderna, curata”, spuneau asistentele.
Colectivul de asistente de pe sectia de chirurgie este unul tanar, dar asta nu inseamna ca problemele intampinate pe parcursul unei zile de munca nu le afecteaza, iar stresul acumulat nu se aseaza undeva acolo.
Fetele spuneau ca detesta mizeria in toate formele ei, generalizarile negative legate de relatia medic-asistent-pacient, desi admit ca sunt persoane care nu au un caracter impecabil, ca au si ele o rezistenta si ca multitudinea de probleme le afecteaza. Desi nu regreta ca la ora actuala au ales aceasta meserie, nu ar refuza daca li s-ar oferi alta sansa. Una dintre asistente a rezumat in cateva cuvinte ce si-ar dori daca ar fi nevoita sa-si aleaga alta meserie: As vrea sa lucrez cu oameni fericiti, sanatosi, linistiti sufleteste”…. Cine nu ar vrea? (L.M.)
