Sâmbăta lui Lazăr, sărbătorită pe 12 aprilie, marchează o zi cu semnificație profundă în tradiția ortodoxă. Această zi amintește de ultima minune a Mântuitorului Iisus Hristos, care l-a înviat pe Lazăr din morți, înainte de Intrarea în Ierusalim, în Duminica Floriilor. De asemenea, este ultima zi în care se fac pomeniri și parastase până în ziua Învierii, din 20 aprilie 2025.
Sărbătoarea are o semnificație aparte și în calendarul ortodox, fiind dedicată învierii Sfântului Lazăr, așa cum este relatată în Evanghelia lui Ioan. Lazăr, care murise de patru zile, a fost chemat de Hristos să iasă din mormânt, iar acest moment a demonstrat puterea divină a Mântuitorului.
În această zi, care se află cu opt zile înainte de Paște, tradițiile sunt strâns legate de pomenirea celor adormiți. De Sâmbăta lui Lazăr, se încheie perioada de pomenire a celor decedați, iar credincioșii pot împărți pachete de pomană cu alimente de post, oferind ajutor celor nevoiași. În anumite zone, se obișnuiește ca oamenii să ducă la biserică grâu, făină și ulei, produse ce vor fi transformate în colivă și plăcinte, ca parte a tradițiilor din această zi.
O tradiție deosebită este pregătirea plăcintelor lui Lazăr, pe care femeile le fac pentru a le împărți, în amintirea celor care nu mai sunt printre noi.
Astfel, Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor marchează un moment de tranziție între Postul Mare și Săptămâna Mare, pregătindu-i pe credincioși pentru celebrarea Paștelui și a Patimilor lui Hristos.
