S-a declanşat „Marea Debarcare” a directorilor PSD

Efectele trecerii în opoziţie a PSD-ului se fac simţite cu rapiditatea unui tzunami. Cei opt miniştrii au căzut măturaţi de primul val, imediat prefecţii, la puţin timp secretarii de stat şi subprefecţii. Luni şi marţi este rândul directorilor coordonatori şi adjuncţilor acestora. Instituţiile din România sunt paralizate sub anestezia veninului politic portocaliu. Peste tot domneşte consternarea. Năuciţi de loviturile încasate, funcţionarii sunt incapabili să mai priceapă ceva. Aidoma şobolanilor pasageri ai unei corăbii care a luat apă, fiecare încearcă să mai salveze ceva. Portretul trandafiriu al colegilor de coaliţie de până acum capătă nuanţe sumbre. Infernul lui Dante devine, pentru unii, o sinistră realitate. Teama zilei de mâine îşi pune amprenta pe chipurile schimonosite de suferinţă ale celor care nu avut timp să acumuleze ceva pentru zile negre. Telefoanele se înroşesc, în speranţa că la capătul firului cineva le va spune că totul nu este decât un vis urât, iar lumina blândă a dimineţii le va aduce zâmbetul pe figurile chinuite de coşmar. Fundalul portretului este dominat de rânjetul prezidenţial, care şi-a mai trecut în cont încă o victorie. Cu două sau trei zile în urmă, Liviu Dragnea afirma televiziunilor centrale că a început jihadul. Nu înţeleg ce legătură are jihadul cu ce se petrece pe la noi. Jihad  sau  Djihad este un cuvânt de origine arabă, care înseamnă „a (se) lupta, a se strădui, a se zbate”. Această definiţie improprie a ajuns să înlocuiască semnificaţia originară, aceea de „război sfânt” împrumutată din vocabularul cruciaţilor.  Jihadul se poartă în numele lui Alah pentru apărarea pământului sfânt, a identităţii culturale şi religioase. La noi este vorba, mai degrabă, de genocid profesional, de fraticid intelectual. Idealul acestei lovituri politice este departe de a purta ceva sfânt. Este esenţa luptei abjecte pentru putere în interes personal, în interesul găştii, nicidecum pentru mai binele celor mulţi care i-au votat. Gloata murdară şi zdrenţuroasă nu reprezintă decât instrumentul democratic prin care ei se cocoaţă la putere. Odată ajunşi, se debarasează rapid de cei care miros urât şi cer de mâncare. Scenariile politice de conservare a puterii sunt mult mai importante decât grija faţă de aceşti amărâţi care au crezut în ei.  Călăraşiul este şi el racordat la conducta naţională care emană mirosul putrefacţiei. Nopţile liderilor PDL devin albe în faţa listelor de propuneri directoriale. Sentimentul veşniciei îşi pune amprenta pe ochii lor obosiţi, dar fericiţi. Ei sunt noii şi singurii stăpâni. Care este rostul şi beneficiul acestor schimbări, şi mai ales de ce acest ritm alert ? Înţelegem cu toţii că, în succesiunea lor, partidele politice trebuie să primenească garnitura ministerială. Miniştrii sunt cei care aplică, în teritoriu, politica partidului de guvernământ. Ce legătură au directorii deconcentratelor cu aceste schimbări ? De ce nu se doreşte crearea unui corp de specialişti care să servească interesele celor care i-au votat pe mai marii zilei? Răspunsul este simplu. Directorii deconcentratelor sunt cei care au puterea absolută într-o instituţie publică. Sunt cei care destituie şi angajează clientela politică. Sunt cei care au la dispoziţie bonuri de benzină şi maşini, atât de utile unei campanii electorale. Sunt cei care răspund invariabil la comenzile politice, transformând, după bunul plac, ilegalul în legal. Sunt cei care le dau liderilor politici sentimentul supremaţiei în teritoriu. Schimbarea directorilor PSD în Călăraşi este iminentă. Din discuţia telefonică purtată cu liderul democrat-liberal Marian Dinulescu, am înţeles “că se încearcă salvarea unor persoane”. Nu îmi sunt clare motivele acestui demers. Profesionalism, simpatie sau parte pecuniară ? Trebuie să recunoaştem că din categoria directorilor PSD se pot desprinde cu uşurinţă câteva figuri care s-au impus prin profesionalism şi onestitate. Democrat- liberalii călărăşeni nu cred că pot scoate din mânecă directori care să-i înlocuiască rapid şi eficient pe cei din tabăra adversă. Cu siguranţă vom auzi de analfabeţi profesional, al căror singur merit este apartenenţa la o grupare politică, care îşi vor încheia în ridicol scurta „carieră” directorială. Vom încerca să ne căutăm drepturile la nişte oameni care habar nu au ce caută pe acele scaune, a căror misiune va fi semnarea statului de plată şi slugărnicia faţă de liderii care i-au înscăunat. Aceste personaje nu cred că ar putea avea tupeul să se prezinte vreodată la un examen adevărat. Cartonul obţinut, în mare majoritate la „facultăţi” pe care nu vreau să le numesc, nu va putea compensa niciodată ceea ce Mama Natură  însămânţează la naştere. Ei, în ignoranţa lor, vor face un deserviciu imens imaginii PDL. Într-un alt articol, intitulat “Fanarioţii de Călăraşi” descriam viaţa hienelor profesionale care se înfruptă din resturile stăpânilor, al căror timp este scurt şi preţios. Ei, bine, vremea lor a venit. (M. C.)