Romania a cumparat timp. Atat.

A doua zi dupa publicarea articolului  “Ne indreptam direct spre o scadere de rating si intoarcerea FMI” am primit un telefon pentru a fi apostrofat pentru abordarea mea “extrem de simplista” in a judeca modul in care agentiile de rating evalueaza emitentii. Onorabilul interlocutor, in lectia de economie pe care mi-a predat-o, explica ca dezechilibrele bugetare invocate de mine nu sunt suficiente pentru o scadere de rating, avand in vedere gradul de indatorare mic al tarii si cresterea economica. Ca sa nu mai vorbim de contextul pandemic care va  asigura indulgenta agentiei.

Agentia pe care o suspectam ca va face prima o astfel de miscare era Standard&Poors, care ne daduse deja de ceva timp o perspectiva negativa la rating-ul minim pe care Romania il avea in categoria “recomandata investitiilor” (investment grade).

Comunicatul Standard&Poors arata ca, intr-o abordare la fel de “simplista”, decizia de a retrograda sau nu Romania va depinde strict de refacerea echilibrelor bugetare. De altfel, despre acest subiect si riscurile aferente vorbeste aproximativ 60-70% din raport.

Realist vorbind, strict pe baza datelor economice invocate in raport, Romania ar fi trebuit sa fie retrogradata. De altfel, randamentele la care se tranzactioneaza obligatiunile romanesti pe pietele internationale cam asta reflecta. Motivele pentru care totusi agentia nu a facut-o sunt legate de … sperante si asteptari, mentionate in mod repetat in raport. Asta sugereaza mentionarea impredictibilitatii masurilor de politica economica de pana la alegerile generale, consolidarea fiscala pe care o agentia o “presupune” dupa alegeri sau “ipoteza” ca cresterea pensiilor va fi de doar 10% si nu de 40%.

Sunt sperante sau ipoteze care par facute mai degraba avand la baza promisiuni facute in spatele usilor inchise, avand in vedere ca, in ce priveste consolidarea fiscala in general  si cresterea pensiilor in special, nu am vazut mesajele ferme si strategia clar definita, care nu ar fi facut o tara intreaga sa tremure pana vineri noaptea de teama unei retrogradari. Amenintarea venita din zona opozitiei privind o motiune de cenzura daca pensiile nu vor creste cu 40% nu a facut si ea decat sa creasca indoielile evaluatorilor externi. Din pacate, ratiunile electorale au prevalat si au facut ca rating-ul Romaniei sa fie jucat realmente la mustata.

Invocarea de catre S&P a momentului alegerilor generale ca un moment al reevaluarilor nu face decat sa arate ca Romania a mai castigat ceva timp si ca fara o schimbare de curs a politicii fiscale retrogradarea este garantata.

Dar S&P a mai facut o afirmatie interesanta, cu atat mai interesanta cu cat o buna parte din comunicat pare sa fie un “copy and paste” al promisiunilor facute de autoritati in discutiile bilaterale privind intentiile lor viitoare. “O volatilitate ridicata a cursului de schimb ar putea avea repercursiuni serioase asupra bilanturilor contabile din sectarele public si privat, mai ales deoarece aproximativ jumatate din datoria guvernamentala a Romaniei este denominata in valuta straina”. Motiv pentru care S&P se asteapta ca BNR sa isi foloseasca rezervele valutare pentru a asigura stabilitatea cursului.

Cu alte cuvinte, finantarea externa substantiala a deficitului bugetar al Romaniei va obliga BNR sa mentina stabilitatea cursului pentru nu debalansa si mai mult bugetul. O promisiune facuta de Guvernator inainte de evaluare pentru cine avea urechi sa auda. Un element de rigiditate nefast, asa cum explicam in “Stabilitatea cursului de schimb nu mai este o virtute”, in conditiile in care pentru relansarea economiei, inclusiv in raport cu vecinii din regiune, va fi nevoie inclusiv de o moneda mai slaba.

Acest articol poate fi citit si pe blogul personal al autorului raducraciun.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.