Revoluția din 5 octombrie 1910 a fost un eveniment major în istoria Portugaliei, care a dus la încheierea monarhiei și la instaurarea republicii în țară. Revoluția a început ca o mișcare de răsturnare a regelui Manuel al II-lea și a regimului monarhic în general, iar rezultatul a fost proclamarea Republicii Portugheze.
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Portugalia se confrunta cu instabilitate politică și economică. Puterea monarhică era criticată pentru corupție, inegalitate socială și incapacitatea de a rezolva problemele țării. În același timp, exista o mișcare puternică în favoarea republicanilor, care promovau idei precum democrația, egalitatea și progresul social.
Pe 4 octombrie 1910, un grup de militari și civili republicani au lansat o rebeliune la Lisabona, capitala Portugaliei. Aceștia au preluat controlul asupra clădirilor guvernamentale și au declarat Republica Portugheză. Regele Manuel al II-lea a fost forțat să părăsească țara, după ce a acceptat să abdice în favoarea Republicii. Astfel, Portugalia a devenit o republică.
După proclamarea Republicii, noul regim a început să implementeze reforme importante. Acestea au inclus separarea Bisericii de Stat, desființarea titlurilor nobiliare, reforme agrare și introducerea dreptului la vot pentru toți cetățenii adulți, inclusiv pentru femei.
Cu toate acestea, instaurarea republicii nu a rezolvat toate problemele Portugaliei. După revoluție, țara a continuat să se confrunte cu dificultăți economice și sociale. De asemenea, noul regim republican s-a confruntat cu opoziție și instabilitate politică, inclusiv prin încercări de lovitură de stat și conflicte interne.
Revoluția din 5 octombrie 1910 rămâne un moment semnificativ în istoria Portugaliei, marcând trecerea de la monarhie la republică și începutul unui nou capitol în evoluția politică a țării.