Medicul psihiatru Gabriel Diaconu consideră că discursurile lui Călin Georgescu sunt periculoase prin impactul lor asupra celor care le acceptă fără un filtru critic. Astfel de personaje pot deveni destabilizatoare pentru societate. Medicul concluzionează că personajul public Călin Georgescu este o construcție artificială, un „rol” jucat cu abilitate, însă omul din spatele său nu este un fanatic ideologic autentic.
„Stilul perseverativ este parte a personalităților psihopatice. Un psihopat este o mașină de învățat dar, deși învață din greșeli, perfecționează o singură rețetă. Nu poate să iasă din matricea rețetei originale. Este o persoană care în anumite momente are fantezia că poate constrânge realitatea să se potrivească ideii lui de lume internă. Psihopații au o mare dificultate în a accepta că oamenii nu sunt de acord cu ei sau că lumea nu se potrivește teoriilor lor. Vor continua să acționeze din reflex, nu din judecată critică. Sunt capabili de judecată critică, dar aceasta nu este informată emoțional, moral și nu este adaptativă”, a explicat psihiatrul pentru Adevărul.
Declarațiile recente ale lui Călin Georgescu, care a susținut că România ar trebui să își revendice teritoriile din Ucraina, au generat reacții puternice, inclusiv din partea lui Diaconu. Acesta a explicat că, deși unui psihiatru îi este interzis să comenteze starea de sănătate a unei persoane fără acordul său, există excepții atunci când individul reprezintă un potențial pericol public.
Comparându-l pe Georgescu cu un escroc care își păcălește publicul printr-un discurs manipulator, psihiatrul susține că acesta folosește tactici populiste, simplifică exagerat realitatea și se prezintă ca fiind singurul deținător al adevărului absolut. Potrivit lui Diaconu, Georgescu reușește să electrizeze publicul și să polarizeze opinia publică printr-un stil de comunicare calculat, menit să inducă ideea că el oferă soluțiile supreme.
Medicul îl caracterizează drept un pericol pentru democrație. În opinia sa, Georgescu nu este un fanatic autentic, ci mai degrabă un „actor” al scenei politice, manipulat de un „păpușar” care îi exploatează ego-ul și dorința de recunoaștere.
Diaconu concluzionează că Georgescu este un personaj construit artificial, capabil să genereze fanatism în rândul susținătorilor săi, dar fără o bază reală în convingerile pe care le promovează.
