Și casele plâng. O clădire de mare valoare, din Ploiești, clădire proiectată de renumitul arhitect Toma T. Socolescu, se află într-o stare deplorabilă și nimeni nu face nimic pentru a o salva, afară de jurnaliștii locali care scriu mereu despre ea.
Ignoranța și lipsa de acțiune contribuie la degradarea continuă a acestui edificiu istoric, aflat într-o stare jalnică de multă vreme, în imediata apropiere a unor instituții importante, precum Colegiul Național „Mihai Viteazul” și una dintre cele mai vechi biserici din oraș.
Întrebarea retorică „Și ce dacă?” este adesea folosită de cei care nu văd relevanța protejării patrimoniului, dar adevărul este că pierderea acestor clădiri ne privează de o legătură directă cu trecutul nostru. Fiecare clădire veche care se prăbușește înseamnă o parte din istoria, identitatea și valorile noastre culturale care dispare pentru totdeauna.
Aceasta nu este doar o problemă estetică sau de conservare, ci una care reflectă respectul pentru istorie și identitate.
