Pe pagina de Facebook “The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României,” a fost distribuit mesajul emoționant al unei femei care și-a trăit mare parte din viață la CITO (Centrul de Îngrijire prin Terapie Ocupațională) Tigveni și care acum își exprimă dorința de a-și descoperi rădăcinile, părinții și frații.
“Eu sunt MIRELA COMAN, născută pe 10 noiembrie 1974, în Călărași. Sunt aici în căutarea rădăcinilor mele, cu toate că nu dețin nicio informație despre acestea. Știu doar că în certificatul meu de naștere există o liniuță și că acesta a fost eliberat mult mai târziu, în iulie 1975. După mulți ani de căutări fără rezultate, am acumulat curajul să vă scriu pe această pagină minunată, care aduce întotdeauna zâmbete pe fețele copiilor care împart aceeași poveste ca și mine. Am speranța că cineva, undeva, mă va ajuta să-mi găsesc mama, tatăl, frații sau surorile, dacă aceștia mai există, sau orice altă rudă apropiată.
Acum, voi împărtăși cu voi fragmente din viața mea până în prezent, tot ceea ce îmi amintesc despre mine. Până în clasa a IV-a, am crescut la Casa de Copii din comuna CIOCĂNESTI, județul CĂLĂRAȘI, unde am puține amintiri. Ulterior, am fost transferată la Casa de Copii din RÂMNICU SĂRAT, județul BUZĂU, pentru a-mi continua școala până în clasa a VIII-a. Apoi, am fost dusă la Școala Profesională din CODLEA, județul BRAȘOV, unde am învățat o meserie. În cele din urmă, am fost transferată la CURTEA DE ARGEȘ, la Centrul de Plasament C.I.T.O. TIGVENI, unde mi-am petrecut următorii 20 de ani, trăind o viață destul de frumoasă.

De un an, am părăsit Centrul din TIGVENI, deoarece am întâlnit o persoană cu un suflet bun și cu care doresc să-mi întemeiez o familie – familia pe care am visat-o mereu și pe care nu am avut-o niciodată!
Vă rog cu toată inima, știu că orașul meu natal este plin de oameni buni și generoși, să distribuiți acest anunț cât mai mult posibil. Poate astfel, mesajul meu va ajunge la familia mea sau poate cineva își amintește de existența mea. Vă mulțumesc tuturor!” – este apelul emoționant al femeii care își caută cu disperare mama naturală, în speranța că se va reîntâlni cu ea într-o bună zi.