Prefectul judeţului recomandă slobozenilor să bea apă plată până când lucrurile se vor lămuri în privinţa apei din sursă subterană
„Este foarte clar că, atât timp cât anumite instituţii nu şi-au făcut treaba foarte bine, de a informa populaţia, şi există această stare de neîncredere, clar manifestată de fiecare dintre noi care locuim aici, mesajul pentru omul care este conştient este acela de a bea apă plată, de a cumpăra apă plată şi, în momentul în care lucrurile sunt foarte bine lămurite de către institutele de specialitate, atunci este clar că mesajul va trebui să vină din altă parte. De la DSP, de la primarul localităţii, de la Consiliul Judeţean… Şi atunci este clar că se termină cu această problemă care este un disconfort pentru Instituţia Prefectului”. Aceasta ar fi concluzia prefectului judeţului Ialomiţa, Mădălin Teculescu, exprimată în cadrul unei conferinţe de presă.
Săptămâna trecută, prefectul judeţului a convocat la discuţii reprezentanţi ai Amonil, Urban, primăriei Slobozia, ai Prefecturii şi Direcţiei de Sănătate Publică. Subiectul discutat – apa furnizată în municipiul Slobozia şi localităţile limitrofe.
După această întâlnire, prefectul, deloc convins de „dovezile” prezentate de aceştia, referitoare la calitatea apei furnizate, a făcut urgent adresă către Institutul de Sănătate Publică Bucureşti, căruia i-a solicitat, tot în regim de urgenţă, verificarea şi atestarea celor două laboratoare din Slobozia, al DSP şi al SC Urban SA.
În adresa înaintată ISP Bucureşti, prefectul îşi motivează solicitarea prin faptul că aceste laboratoare nu au mai fost controlate de aproximativ doi ani, şi, mai mult, acestea au „reuşit performanţa“ de a analiza aceeaşi probă de apă şi de a avea rezultate diferite.
În plus, în adresă se prezintă şi situaţia de la Secţia Dializă din cadrul Spitalului Judeţean Slobozia, unde aparatul de dializă, ce deserveşte aproximativ 60 de persoane săptămânal, nu mai poate fi utilizat în anumite zile deoarece instalaţia de ultimă generaţie, prevăzută cu sistem de dedurizare a apei, care funcţionează între anumiţi parametri de calitate a apei, se blochează automat la depăşirea acestora.
Totodată, se menţionează faptul că în anumite zone ale oraşului apa este tulbure, cu nuanţe gălbui şi are gust pronunţat de clor, fapt care a condus la apariţia unui sentiment de neîncredere al populaţiei cu privire la corectitudinea modului de realizare a analizelor efectuate de instituţiile abilitate, şi care „spun” că apa este potabilă.
Cum ştim că „vinovatul principal“ pentru toate aceste probleme ale apei a fost găsit ca fiind sistemul de conducte, se pare că o înlocuire a acestora nu se poate face mai devreme de nouă luni, din lipsa resurselor financiare şi a problemelor tehnice.
„Din acest motiv, dorim să aducem la cunoştinţa populaţiei dacă consumul apei actuale poate produce probleme organismului, fiind consumată o lungă perioadă de timp. Sper ca instituţiile abilitate să ne dea răspunsurile corecte şi complete pe care le aşteptăm şi astfel să detensionăm un pic situaţia şi să încercăm să readucem încrederea populaţiei. Adică, este necesar să ştim dacă chiar trebuie să cumpărăm apă plată sau putem să o folosim pe aceea care este şi care nu produce rău organismului în timp”, a afirmat prefectul Teculescu.
Aşadar, este nevoie de intervenţia Bucureştiului pentru a face lumină în acest caz, pentru că, pe plan local, lipsa comunicării, a „coloanei vertebrale“ şi/sau neprofesionalismul unora din „instituţiile abilitate“ fac ca zeci de mii de oameni să trăiască în fiecare zi cu gândul că peste nu-se-ştie-cât timp s-ar putea îmbolnăvi.
Puneţi lacăt pe robinetele de apă
Pentru că nu au spus încă de la început cum stă treaba, autorităţile se văd nevoite acum să dea zeci de explicaţii. Niciuna, însă, care să ne liniştească. Faptul că municipalitatea se împrumută, din nou, pentru a schimba şi conductele „vinovate”, nu este o soluţie imediată. Mai ales în condiţiile în care rezultatele zecilor de analize făcute în fiecare şcoală şi grădiniţă din oraş au arătat ceea ce se nega până mai ieri. Recomandarea: nu lăsaţi copiii să bea apă din sistemul public.
Prefectul judeţului spune că va solicita Consiliului Judeţean să aloce fonduri Primăriei Slobozia (asta dacă primăria nu are), pentru a asigura apă plată acestor copii. Chiar dacă s-au montat în anumite şcoli şi grădiniţe filtre de apă, acestea nu pot face lichidul vital să fie de o calitate mai bună.
Din declaraţia unora dintre specialişti, nu ar fi o problemă cu fierul din apă, nefiind toxic, iar organismul nostru are nevoie, zilnic, de 4 mg… Năucitoare declaraţie… Nu am ştiut, recunosc, că, în loc să mâncăm mere, ardei sau alte legume, va trebui să bem apă de la Slobozia ca să asimilăm această cantitate de fier… de pe conducte.
Explicaţia „dărâmătoare“ a fost dată prefectului de către Mihaela Dumitrescu, fost director al Direcţiei de Sănătate Publică.
„(…) domnişoara Dumitrescu de la DSP a făcut o prezentare aseară din care am înţeles următorul lucru. Apa conţine fier, fierul nu este toxic pentru organism, dar modifică calităţile apei, culoarea, gustul, mirosul. Nu sunt specialist. Eu am întrebat specialistul. Domnişoara Dumitrescu mi-a spus că necesarul de consum de fier pe zi pentru organism este de 4 mg“, a explicat Teculescu.
Nemulţumit de explicaţie, prefectul a făcut primul pas, acela de a cere sprijinul Institutului de Sănătate Publică.
Urban – „o bombă cu ceas“
O altă veste proastă este că Urban Slobozia are conturile blocate din cauza unei datorii astronomice faţă de Amonil. „Bomba cu ceas“, denumită aşa de Mădălin Teculescu, va intra, posibil, în incapacitate de a-şi mai desfăşura activitatea, astfel că ne întoarcem de unde am plecat…
„Degeaba încercăm să facem noi ceva cu apa, degeaba e potabilă sau nepotabilă, pentru că în orice moment ne putem trezi că nu mai poată fi furnizată. Că nu mai are cine. Amonilul blochează la ora actuală conturile Urban. Urban nu mai poate angaja oameni care să poată interveni eficient în repararea găurilor care apar (…)“, mai spune prefectul.
Care ar fi soluţia de ieşire din criză? Nimeni nu are una imediată, şi care să nu ne coste.
Cum unii avansează ideea că singura soluţie ar fi revenirea la vechiul sistem prin Amonil, ne întrebăm cine va plăti datoria istorică a Urban, pentru că reprezentanţii Amonil nu vor mai accepta păsuirea acestei societăţi.
Aşadar, până când instituţiile specializate nu se vor pronunţa cu privire la calitatea apei, nimeni nu va lua nici o decizie.
Doar Cazacu Marinică, liderul PD-L Ialomiţa, mai are câte ceva de spus în privinţa asta, atrăgându-i atenţia, din nou, primarului municipiului Slobozia, cu privire la preţul pe care îl plătesc locuitorii pentru această apă, în opinia sa, nepotabilă.
„Eu am făcut un apel către domnul Ionaşcu, şi mai fac unul astăzi, să aibă minimum de bun simţ şi să modifice preţul apei, pentru ca locuitorii municipiului şi localităţilor ce se folosesc de apa din Slobozia să o plătească doar ca apă menajeră. Pentru că numai apă potabilă nu este“, a spus preşedintele PD-L Ialomiţa în cadrul unei conferinţe de presă.
Cazacu insistă şi pe ideea că singura soluţie de a scăpa de problemă este racordarea din nou la sursa de apă de la Amonil, exprimându-şi însă nedumerirea faţă de decizia municipalităţii de a face puţuri de mare adâncime atât de departe de oraş, când putea să ia din zona Stejaru care, în opinia lui Cazacu, pe lângă faptul că era mai aproape, apa nu ar fi creat atâtea probleme.
În cazul în care se va dovedi că apa nu este potabilă, cei care şi-au asumat răspunderea de a spune că apa este bună de băut vor trebui să plătească, pentru că noi am plătit deja, de două ori. Şi vom mai plăti.