Băi, fraților, mi-e frică! Pentru prima dată în 24 de ani de jurnalism, mi-e frică! Și nu pentru că am primit amenințări cu moartea la articolul despre Georgescu (nu sunt primele) sau pentru că am fost puși pe o „listă de oameni de care o să avem grijă” sau pentru că pagina noastră de Facebook are, în doar două zile, zeci de mii de comentarii pline de ură și venin. Consideram că pot depăși orice moment, dacă am supraviețuit epocii Năstase (poate cea mai grea perioadă pentru jurnaliștii independenți).
Mi-e frică pentru că, dincolo de rezultatul de la vot, văd o armată de zombi digitali. Și sunt mulți. Și nu sunt (doar) boți din fermele de troli. Nu! Sunt oameni reali. Indiferent din ce bulă faci parte, este imposibil să nu ai un georgist lângă tine. Am descoperit, cu groază, inclusiv în cercul meu de apropiați, oameni care vor să-l voteze în turul doi. Dacă sunt în cercul meu, este clar că sunt oameni cu școală, citiți. Unii chiar foști membri USR, la care nici nu mă gândeam că va prinde prosteala naționalistă a lui Georgescu. Profesori, doctori, intelectuali care îl admiră pe Georgescu și consideră că are „c**ie” și că se va lupta cu sistemul, cu Europa, galaxia, whatever.
Mi-e frică pentru că nu am mai văzut niciodată o îndoctrinare atât de profundă. Nu există argumente care să-i convingă. Le arăți filmări cu putinistul când spune că s-a întâlnit cu extratereștri: „Fake.” Îi spui că e pro-Putin: „Nu e adevărat. E scos din context.” Nu îi atingi cu nimic! Zip! Nada!
Mi-e frică pentru că este clar că toți cei de care vă spuneam sunt îndârjiți și vor ieși la vot. Nu mai există stânga, dreapta, intelectuali, analfabeți, interlopi. Există doar o masă mare de oameni care vor să pedepsească sistemul. Există o bucurie de nedescris în rândurile lor, similară cu delirul religios: „Am învins, facem, dregem.” Aș putea să spun „Ca la Revoluție”, dar aș întina acest termen.
Credeți că exagerez? Intrați pe pagina noastră de Facebook și o să vedeți un val de ură fără precedent! Mii și mii de comentarii la articolul „Ce scrie presa internațională despre Călin Georgescu”. Alte mii de comentarii absolut demente la video-ul cu tinerii ieșiți aseară în Piața Revoluției din București. Ieșiți din bula voastră și vedeți că sunt peste tot: pe TikTok, pe Facebook, pe stradă. La fel de agresivi ca la mineriada din iunie 1990. Andrei Iliescu, corespondent al agenției France Presse, care a urcat la etajul I al hotelului Intercontinental și a fotografiat grozăvia din Piață, a povestit ulterior: „Minerii loveau tot ce le ieșea în cale, bărbați, femei, copii. Din când în când priveau spre mine și îmi făceau semne amenințătoare cu bâtele…”
Simt că suntem foarte aproape de prăbușirea societății pe care o știm. Poate pare o exagerare, dar oamenii sunt la fel de dornici de răzbunare precum erau grupurile de legionari în anii ‘40. Cămășile verzi vor fi din nou la modă. Vă dați seama ce se va întâmpla dacă cumva reușesc să facă majoritatea în Parlament și Georgescu va fi președinte? Nu sunt deloc așa departe cum credeți. Au 35-40% și au loc de creștere pe fondul degringoladei din PNL și PSD. În secunda doi niște televiziuni vor trece de partea lor. Șleahta de ofițeri pro-Rusia din servicii care i-au sprijinit (pentru că au fost sprijiniți, nu există îndoială) vor ieși în față. Game over! Vi se pare imposibil? Think again!
Există o singură soluție: ieșiți la vot! Nu ne luptăm pentru Lasconi. Ne luptăm pentru România pe care o avem acum. Cu bune, cu rele. Dar parte din UE, NATO și în care putem să călătorim unde vrem, când vrem. Avem de ales între România anului 2024 sau România anilor ‘40, când legionarii tăiau și spânzurau. Și nu, nu este o figură de stil.
Citiți și: Călin Georgescu este un produs al manipulării digitale
