Marile puteri invata modestia

In istoria civilizatiei umane, marile puteri au avut intotdeauna grija sa isi ia partea leului. Statutul de “mare putere”, indiferent daca sursa puterii era de ordin economic sau militar, a transformat acele tari nu doar in lideri regionali sau globali, dar si in beneficiari ai curtii asidue facute de tari mijlocii si mici in cautarea unui sponsor economic si/sau de securitate.
Dar nu exista pranzuri gratuite… Asa ca marile puteri si-au acordat in mod traditional favorurile petitorilor care aveau ceva de oferit la schimb: pozitie geografica, resurse materiale sau umane, sinergii ideologice sau de putere economica/militara. In acest context, marile puteri au avut intotdeauna tentatia de a-i trata cu un aer paternalist pe cei care incercau sa le intre in gratii. Pana la urma, cererea era mai mare decat oferta si doar extrem de putinele tari care ofereau avantaje unice, au avut cu adevarat o putere de negociere. O anumita aroganta a marilor puteri fata de restul lumii a existat mai tot timpul, exprimata mai mult sau mai putin subtil.

Dar iata si momentul in care marile puteri trebuie sa invete si modestia.

Izbucnirea pandemie a creat inca o oportunitate pentru SUA ca sa isi reasume rolul de lider global. Din pacate insa, America nu a fost deloc “great”. In primul rand, subestimarea seriozitatii pandemiei a facut-o sa ia un start intarziat in ce priveste masurile de contracarare. In al doilea rand, mesajele contradictorii si uneori nestiintifice venite din partea liderilor politici, care continua sa se contrazica chiar si zilele acestea in ce priveste strategia de redeschidere a economiei, au dus la polarizarea sau confuzia populatiei .

Astfel ca, iata-ne ajunsi in situatia in care numarul americanilor decedati in doar trei luni este mai mare decat numarul americanilor decedati in doua decenii de razboi in Vietnam. SUA pare ca a ratat, intentionat sau nu, inca un moment in care ar fi putut sa revina ca leader global, un leader de care lumea chiar ar fi avut nevoie in actualul context. Stangaciile comunicationale, organizatorice si logistice initiale au facut ca SUA sa fie orice numai un exemplu nu.

In paralel, impactul economic se anunta a fi devastator. Saptamana trecuta inca 3,8 milioane de americani si-au pierdut locurile de munca, ceea ce a facut ca, in doar sase saptamani, 30 de milioane de americani sa fi devenit someri. Sa poti tipari cea mai populara moneda din lume va ajuta, dar nu va face minuni. Si cu cat vei tipari mai multa, cu atata isi va pierde mai mult din atractivitate.

China pare la prima vedere sa fi iesit invingatoare din confruntarea cu pandemia. Oficial, impactul asupra populatiei a fost mult mai limitat decat in tarile occidentale si marea putere asiatica isi clameaza superioritatea pe toate canalele. E posibil sa se pripeasca.

In primul rand, in perioada urmatoare probabil ca vom asista la parasirea tarii de catre o seama de firme occidentale in cautarea minimizarii riscurile operationale. In al doilea rand, proiectul sau de suflet “Ínitativa drum si centura” ar putea face China sa incasezez un bobarnac destabilizator.

Incepand cu 2013, China a finantat cu peste 700 de miliarde de dolari peste 60 de tari pentru proiectele lor de dezvoltare. Obiectivul oficial a fost promovarea comertului si colaborarii. In realitate, a fost modalitatea Chinei de a-si proiecta influenta asupra unui numar important de tari care au ajuns indatorate la propriu si la figurat statului chinez.

Problema este ca, mai toate, sunt tari emergente si multe au un grad de indatorare deja foarte ridicat. Criza actuala le va face pe multe sa intre in incapacitate de plata, iar China se va alege fie cu proiecte fantoma incheiate prematur, fie cu incapacitaea statelor de a returna banii furnizati. Asa cum Financial Times noteaza, aceste evolutii sunt in curs, tarile de frontiera sau emergente facand deja coada pentru renegocierea platii datoriei lor catre marile banci chineze de stat. Aceasta ar putea deveni o problema majora pentru China, fie financiar, fie de imagine daca va solicita active valoaroase din tarile respective la schimb.

Tarile Europei Centrale si de Est au fost privite si mai sunt inca privite prin unele cancelarii drept ruda saraca a occidentului. Primite la masa negocierilor, dar departe de influenta si puterea proiectate de marile tari ale Europei: Germania, Franta, Marea Britanie, Spania si Italia. Si iata ca tarile Central si Est Europene au reusit pana in momentul de fata sa administreze impactul pandemiei cu un succes infinit mai mare decat tarile occidentale. Polonia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Romania au limitat intr-un mod remarcabil impactul pandemiei, evitand dezastrele umanitare constatate in curtea marilor puteri europene.

Cauzele inca se cauta si opiniile sunt impartite: diferenta de gene, vaccinuri din epoca comunista, masurile luate rapid de la bun inceput, pana la urma pot fi toate la un loc. Insa diferenta este atat de marcanta, incat a facut o publicatie precum Wall Street Journal sa titreze “Natiunile mai sarace din Estul Europei ar putea sa predea vestului o lectie despre coronavirus”.

Rusia nu este nici ea ocolita de probleme, care cu siguranta o vor invita la mai multa modestie in viitor. Prabusirea consumului de hidrocarburi si a preturilor pe pietele internationale vor avea un impact substantial asupra bugetului Rusiei. Razboiul preturilor in care a intrat cu Arabia Saudita, suprapus cu scaderea cererii, a dus la prabusirea masiva a pretului petrolului si a veniturilor asociate acestuia. Si asa cum comentam in postarea mea precedenta “Bun venit in 2050!”, hidrocarburile vor fi pe cale sa devina un atu din ce in ce mai slab in economia care va rasari in perioda post criza.

Pretul petrolului care asigura un buget echilibrat pentru Rusia este de aproximativ 40 de USD pe baril. Cu cat pretul va ramane mai mult sub acest nivel, cu atat Rusia va trebui fie sa isi ajusteze cheltuielile bugetare sau sa bage mana mai adanc in banii fondului suveran. Dar ajustarea cheltuielilor bugetare ar pica prost intr-un context in care presedintele Putin se pregateste sa convoace un referendum pentru modificarea Cosntitutiei, astfel incat sa poata obtine inca un mandat prezidential. Acum, presedintele rus va trebui sa astepte cu modestie si speranta ca pandemia sa se termine mai rapid si cu un cost uman limitat, in conditiile in care popularitatea sa pare sa fie intr-o scadere marcanta.

Toate acestea reflecta in final inca o fateta a reconfigurarilor economice si geopolitice care acum sunt doar la inceput Sa ne asteptam ca neimaginabilul sa poata deveni realitate, intr-un moment al istoriei in care nu cele mai sofisticate arme vor face diferenta, ci capacitatea de a gasi rapid un vaccin.

Acest articol poate fi citit si pe blogul personal al autorului raducraciun.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.