Realitatea este că așa-zisul boicot al marilor retaileri a fost un fâs monumental. O revoluție a coșului de cumpărături care n-a mișcat nici măcar un cod de bare. Deși unii visau la magazine pustii și la prețuri prăbușite sub greutatea revoltei populare, ziua de 10 februarie a fost… o zi absolut normală.
Realitatea este că hipermarketurile nu s-au panicat, nu și-au smuls etichetele de preț și nici n-au aruncat reduceri disperate în fața caselor de marcat. Singura surpriză a zilei? Uleiul s-a scumpit. Probabil, ca să marcheze momentul istoric al boicotului invizibil.
Realitatea este că un anumit post TV – mare maestru în arta isterizării naționale – s-a străduit din răsputeri să creeze o paralelă temporală în care magazinele sunt goale, iar poporul își serbează triumful economic. În realitatea tridimensională însă, la orele 9.00 – 13.30, clienții roiau prin supermarketuri, își alegeau tacticos produsele și își savurau prânzul la IKEA, exact ca într-o banală zi de weekend.
Realitatea este că propaganda isterică din ziua de azi nu e foarte diferită de cea de dinainte de ’89. Doar că atunci ni se spunea că magazinele sunt pline, deși rafturile erau goale. Acum ni se spune că magazinele sunt goale, deși sunt pline. Evoluție? Mai degrabă o buclă temporală propagandistică.
Realitatea este că oamenii normali nu trăiesc în delir mediatic. Își fac cumpărăturile acolo unde au nevoie, fără să aștepte semnale de la televizor.
Asta e realitatea. Nu alta.
