Lumea sta astazi pe un butoi cu pulbere. Iar aceasta sintagma o puteti interpreta atat la propriu cat si la figurat: la propriu, din perspectiva tensiunilor geopolitice care sunt in crestere si care alimenteaza declaratii razboinice, la figurat, din perspectiva gradului de indatorare fara precedent cu care se confrunta marile economii ale lumii. Iar problemele aduse de gradul ridicat de indatorare nu par sa aiba o rezolvare pe termen scurt si mediu. Deficitele bugetare raman mai degraba ridicate, bugetele de aparare sunt in crestere, cheltuielile guvernelor cu dobanzile mananca o felie din ce in ce mai importanta din venituri, datoria publica raportata la PIB continua sa creasca, totul punand sub semnul intrebarii sustenabilitatea acestui proces chiar si pentru tari cu economii consolidate.
Romania se afla si ea in aceasta spirala a indatorarii, consecinta a unor deficite bugetare induse initial de pandemie, dar accelerate ulterior printr-o politica fiscala sub-optima, orientata spre sustinerea excesiva a consumului si, mai nou, spre plata in crestere a dobanzilor aferente datoriei publice. La aceasta situatie economica dificila se mai adauga si contextul politic in care decizii importante, legate de viitorul tarii, par sa se joace in aceasta perioada pe muchie de cutit.
Iata deja definit un context economic si politic in care Romania are nevoie doar de un “bobarnac” pentru a fi rostogolita la vale intr-o criza economica. “Bobarnacul” ar putea fi orice eveniment (geo)politic sau economic care ar schimba perceptia comunitatii financiare internationale in legatura cu profilul de risc al plasamentelor facute in Romania. Si, ca in cazul oricarui organism vulnerabil, ea va fi atacata prin punctele sale slabe.
In cazul Romaniei, vulnerabilitatea sa majora este deficitul bugetar foarte mare – si, prin ricoseu, deficitul extern – care o face mult prea dependenta de apetitul investitorilor straini pentru creditarea statul roman. Sau, si mai bine spus, dependenta de increderea investitorilor straini in politicile fiscale ale Romaniei.
In momentul in care aceasta incredere va fi inlocuita cu retinere sau frica, practic, finantarea statului roman se va opri. Cu alte cuvinte, titluri de stat emise de statul roman nu vor mai avea parte de cerere, sumele obtinute de stat de la investitori fiind astfel in scadere semnificativa. Insa efectul nu se va simti doar pe piata primara, ci si pe piata secundara unde investitorii straini se vor grabi sa vanda titlurile pe care le detin pentru a-si recupera capitalul si a-l repatria.
Consecintele vor fi de doua tipuri. In primul rand, preturile titlurilor de stat vor scadea, pentru ca investitorii isi vor dori randamente mai mari. Asta inseamna ca, pentru a se putea finanta, statul roman va plati costuri si mai mari decat cele de acum. Mai ales ca, cel mai probabil, agentiile specializate vor scadea rating-ul Romaniei in categoria nerecomandata investitiilor (non-investment grade). In consecinta, cresterea costurilor de finantare va pune si mai multa presiune pe un deficit deja nefinantabil.
In al doilea rand, repatrierea capitalului de catre investitorii de portofoliu care au investit pe piata de capital sau in titluri de stat va impinge cursul de schimb in directia deprecierii monedei nationale. Sa nu uitam ca piata valutara este oglinda dezechilibrelor existente in balanta de plati externe a tarii. Nu ar trebui sa fim linisiti de stabilitatea de azi a cursului, in conditiile in care deficitul mare de cont curent este finantat, intr-o buna masura, de investitiile de portofoliu, gata sa inverseze directia cu 180 de grade in orice moment considerat a fi amenintator.
Oprirea alunecarii intr-o criza profunda va necesita actiuni desfasurate pe mai multe planuri. In primul rand, semnarea unor acorduri pentru securizarea unei finantari de urgenta din partea FMI si a Comisiei Europene, intr-un mod similar crizei din 2008. Finantarea de urgenta va avea menirea de a atenua socul prin inlocuirea unei parti din finantarile investitorilor de portofoliu straini care, intre timp, au disparut. Dar doar o parte, motiv pentru care astfel de finantari de urgenta vor veni la pachet cu o serie de conditionalitati ferme legate de ajustarea rapida a dezechilibrului bugetar. Pentru ca, nu-i asa, un deficit mai mic, va avea nevoie de finantare mai mica.
Scaderea rapida a deficitului bugetar s-ar face printr-o actiune combinata de crestere a taxelor si impozitelor, dar si printr-o austeritate menita sa taie drastic cheltuielile bugetare. Cresterea taxelor si impozitelor va avea un efect combinat de recesiune economica, dar si un puseu inflationist cauzat de necesitatea cresterii TVA-ului.
Scaderea cheltuielilor bugetare va avea si ea un efect de incetinire economica, in conditiile in care unul din marii consumatori ai economiei, statul, va fi obligat sa fie mult mai auster. Din pacate, austeritatea nu va fi doar apanajul sectorului de stat sau bugetar. Confruntate cu taxe si impozite mai mari, cu o populatie care din motive de prudenta ar economisi mai mult si ar consuma mai putin, si sectorul privat va incepe sa sufere, trecand la masuri de ajustare la noua realitate: sistarea investitiilor, micsorarea capacitatilor, reducerea personalului. Astfel, la reducerea consumului statului se va adauga reducerea consumului de catre sectorul privat, companii si persoane fizice.
Presiunile existente pe piata valutara vor obliga BNR sa intervina in maniera ei de acum traditionala, prin care va promova stabilitatea cursului cu pretul volatilitatii dobanzilor. Aceasta va presupune, intr-o prima faza, vanzari de valuta prin care lei vor fi absorbiti din piata, iar ulterior, lipsa de lei din piata va duce la o crestere graduala a dobanzilor pe termen scurt, in conditiile in care BNR nu va mai injecta lichiditate. In aceste conditii, cresterea dobanzilor va actiona ca o frana care va face ca deprecierea monedei nationale sa fie mai degraba moderata. In schimb, dobanzile pe piata monetara vor creste, decuplandu-se de dobanda de politica monetara a BNR care nu va mai scadea, ceea ce va face ca si creditarea sa devina mai scumpa: o noua frana pentru sectorul economic.
Pentru a compensa lipsa investitorilor pe piata titlurilor de stat si pentru a limita cresterea costului de finantare a statului, e posibil ca BNR sa recurga din nou la interventii pe piata secundara prin care sa achizitioneze titluri de stat de la banci pentru a le permite astfel sa fie mai prezente la licitatiile de pe piata primara.
Cresterea somajului, inghetarea salariilor, schimbarea comportamentului populatiei vor duce la prabusirea consumului si incetinirea economiei pana la intrarea in recesiune. Astfel, si deficitul extern va fi corectat pentru a oglindi finantarea mult mai scazuta furnizata de intrarile de capital strain. In acelasi timp, stagnarea sau chiar scaderea veniturilor bugetare va face ajustarea fiscala si mai complicata.
Situatia economica dificila va creste tensiunile sociale si politice, creand un context in care populismul ar putea sa cunoasca un avant, alimentat de iluziile pe care acesta le ofera pe post de solutii. In aceste conditii, solidaritatea si luciditatea partidelor main-stream va fi esentiala pentru pastrarea stabilitatii politice si carmirea tarii chiar si pe timp de furtuna.
In conditiile in care scanteia declansatoare este greu de anticipat, singurul lucru care ne ramane de facut este ca Romania sa se pregateasca pentru evitarea acestui moment sau macar pentru atenuarea efectelor lui. Aceasta presupune o reducere mai rapida a deficitului bugetar printr-un proces administrat, astfel incat sa nu fie in final opera ajustarilor bruste si intempestive impuse de piete. In paralel, dependenta excesiva a evolutiei economice de consum trebuie scazuta si compensata prin cresterea importantei investitiilor in PIB, maximizand absorbtia fondurilor europene. In felul acesta, PIB-ul potential al Romaniei va creste, cu efect benefic asupra deficitului extern.
In caz contrar, vom continua sa ne jucam cu focul pe butoiul cu pulbere in speranta ca avem timp berechet la dispozitie si nu se va intampla nimic grav.
Un weekend placut!
