Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare importantă în tradiția creștin-ortodoxă, celebrată anual pe 2 februarie, la 40 de zile după Nașterea Mântuitorului. Este una dintre cele mai vechi sărbători creștine, cu rădăcini în tradițiile biblice și în primele veacuri ale Bisericii. Evenimentul amintește de momentul în care Fecioara Maria și dreptul Iosif l-au adus pe pruncul Iisus la Templul din Ierusalim pentru a împlini legea iudaică, conform căreia orice întâi-născut de parte bărbătească trebuia închinat lui Dumnezeu, iar mama trebuia să se curețe după 40 de zile de la naștere.
La Templu, Iisus a fost întâmpinat de dreptul Simeon, un bătrân căruia i se promisese că nu va muri până ce nu-L va vedea pe Mesia. Recunoscându-L pe prunc ca fiind Mântuitorul lumii, Simeon a rostit cunoscuta rugăciune: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, căci văzură ochii mei mântuirea Ta.” În viziunea creștină, această sărbătoare simbolizează recunoașterea lui Hristos ca lumină a lumii, care a adus speranță și mântuire într-o lume întunecată de păcat.
În tradiția populară, Întâmpinarea Domnului este cunoscută și sub numele de Stretenie sau Ziua Ursului. Se spune că în această zi, ursul iese din bârlog și poate prezice vremea pentru restul anului: dacă afară este cald și însorit, se crede că urmează o vară călduroasă și îmbelșugată, iar dacă este frig și mohorât, iarna se va prelungi. De asemenea, se obișnuia ca adulții și copiii să fie unși cu grăsime de urs pentru a le oferi putere și sănătate, iar bolnavii erau tratați prin afumare cu păr de urs.
Această sărbătoare este un moment de reflecție asupra credinței și a rolului pe care fiecare creștin îl are în a duce lumina lui Hristos mai departe, trăind în armonie și rugăciune.
