Săptămâna trecută, Penitenciarul Slobozia şi-a prezentat bilanţul pe anul 2009, an în care au avut loc multe transformări, atât din punct de vedere administrativ cât şi al resurselor umane. Pe fondul crizei financiare, resimţite tot mai mult pe parcursul anului 2009, Penitenciarul Slobozia a reuşit în mare măsură să-şi îndeplinească obiectivele stabilite, dar nu fără eforturi, simţind din plin această criză. Au existat momente, de exemplu, în care reprezentanţii unităţii penitenciare au fost nevoiţi să ia măsuri drastice pentru reducerea cheltuielilor, pentru a-şi plăti furnizorii, stând chiar în frig sau fără curent electric. Cu toate acestea, deţinuţii au beneficiat de aceleaşi condiţii de detenţie, ba chiar, în activitatea de hrănire, s-a asigurat norma calorică printr-un meniu diversificat la o calitate superioară. Acest lucru a fost constatat şi de către membrii Corpului de inspecţie, care au clasat unitatea pe primul loc privind calitatea hranei distribuite persoanelor private de libertate.
Buget insuficient, probleme nerezolvate
Că veni vorba de resursele financiare, Penitenciarul s-a încadrat în alocaţiile bugetare acordate, fără a înregistra depăşiri ale plafoanelor stabilite, utilizând cu exigenţă maximă aceste resurse, identificând în acelaşi timp, măsuri de reducere a cheltuielilor. În plus, s-a realizat în mare măsură planul de venituri proprii, astfel putând fi asigurate drepturile salariale ale angajaţilor de la Centrul de pregătire a cadrelor de penitenciare Amara. O analiză a bugetul de venituri şi cheltuieli a anului 2009, în sumă de 14.532.719 lei,
arată că acesta a fost cu 130.677 lei mai mic faţă de anul 2008, iar ponderea veniturilor proprii mai mică cu un procent.
Finanţarea precară a acţiunilor destinate reducerii gradului de vulnerabilitate, creşterii siguranţei obiectivului şi prevenirii evenimentelor negative a fost compensată de modul în care personalul s-a implicat în rezolvarea misiunilor şi sarcinilor specifice, prevenindu-se în totalitate evenimentele negative grave (evadări, decese).
Potrivit directorului Andrei Dumitru, în anul 2009 s-au văzut nevoiţi să achiziţioneze tehnică de supraveghere cu bani din buzunarul propriu, colegii de la „siguranţă” cumpărând câteva camere de luat vederi şi un monitor, prin intermediul cărora vizualizează imagini din anumite puncte cheie ale penitenciarului. În plus, sistemul penitenciar din România încă nu este dotat aşa cum trebuie, şi nici în ceea ce priveşte resursa umană nu stă prea bine. Cum în Penitenciarul de la Slobozia, există aproximativ 70 de funcţii vacante, majoritatea regăsindu-se în sectorul operativ (36), se simte că pe umerii angajaţilor există o presiune destul de mare pentru a face faţă solicitărilor.
Au fost şi situaţii când lipsa de vigilenţă a unor cadre, dar şi perimetrul mare pe care îl au în supraveghere, au dus la introducerea în penitenciar, de către foşti deţinuţi, a unor bunuri, prin aruncarea peste gard a unor sticle de alcool, telefoane mobile şi altele. Au fost cazuri când cei din posturile de pază nu au văzut, aceste bunuri au ajuns în penitenciar şi numai cu ajutorul supraveghetorilor de pe secţii s-au putut recupera.
Penitenciar cu regim închis – criminali, violatori…
Având în vedere profilarea unităţii din penitenciar cu regim de maximă siguranţă în penitenciar cu regim închis, pe cale de consecinţă s-au restrâns substanţial activităţile de prestări servicii cu muncă specială. Pe lângă avantaje, profilarea penitenciarului a generat şi unele neajunsuri, printre acestea, creşterea numărului condamnaţilor pentru infracţiuni cu violenţă (omor, tâlhărie, viol), precum şi a cuantumului pedepselor aplicate, preponderente fiind pedepsele peste 5 ani. La sfârşitul anului trecut erau în penitenciar 450 de persoane private de libertate, dintre acestea pentru omor – 127, pentru viol – 43, tâlhărie -109, furt – 104, vătămare corporală gravă – 6, alte infracţiuni – 61. Ca urmare, la ora actuală există în penitenciar în medie aproximativ 10 deţinuţi care mai pot fi folosiţi efectiv la diverse activităţi productive, ceea ce scade şansa de a mai obţine fonduri proprii.
Creşterea numărului de persoane nou depuse pentru infracţiuni cu violenţă creşte gradul de risc a unor misiuni, ceea ce a impus intensificarea acţiunilor informativ-operative şi de cooperare cu organele judiciare, Poliţia şi Jandarmeria, dar şi apariţia de noi vulnerabilităţi, prin creşterea numărului instanţelor de judecată şi organelor de cercetare penală (la cele din Ialomiţa şi Călăraşi s-au adăugat cele din judeţul Constanţa şi chiar Bucureşti).
Odată cu diminuarea efectivului de persoane private de libertate se constată şi o scădere a numărului abaterilor disciplinare. Cu toate acestea, se poate observa o creştere a agresivităţii unor persoane private de libertate, mai mult de jumătate din sancţiuni fiind aplicate pentru abateri grave şi foarte grave (vătămări corporale, distrugeri de bunuri, deţinere de telefoane mobile). Aceste tendinţe se grefează pe slaba dotare a personalului din sectorul operativ cu mijloace eficiente de intervenţie, control, supraveghere, avertizare şi detecţie.
Directorul Penitenciarului, Dumitru Andrei, este de părere că reprofilarea unităţii a dus la scăderea numărului de deţinuţi, fapt care a oferit posibilitatea descongestionării camerelor de deţinere (capacitatea legală de cazare, calculată la 6 mc/persoană, s-a diminuat de la 674 la 628 locuri, indicele de ocupare scăzând constant de la 82,5% la finele anului 2008 la 72,45 % la 31 decembrie 2009), dar în condiţiile în care acum doi ani exista un număr mare de deţinuţi în regimul semideschis, ceea ce oferea posibilitatea folosirii lor la muncă, acum sunt doar 10.
Pe lângă reuşitele unităţii penitenciare, care nu sunt deloc de neglijat, au existat şi obiective neîndeplinite, printre acestea numărându-se şi eliminarea folosirii în posturile de pază a persoanelor private de libertate selecţionate în regim deschis, din cauza neîncadrării posturilor vacante care a condus la insuficienţa personalului destinat misiunilor operative. Înlocuirea celor trei persoane private de libertate ar însemna încadrarea a cel puţin 15 agenţi, cu influenţele bugetare de rigoare.
De asemenea, nu s-a reuşit stoparea fenomenului de introducere de bunuri şi obiecte interzise (telefoane mobile şi alcool) în sectorul de deţinere, din cauza imposibilităţii achiziţionării unor sisteme performante de bruiaj electronic pentru telefoanele mobile aflate ilegal în posesia persoanelor private de libertate sau lipsei de vigilenţă a unor cadre, precum şi folosirea pe timp de zi a persoanelor private de libertate clasificate în regim deschis în două din cele patru posturi de pază de pe perimetrul locului de deţinere.
În anul 2009 nu s-a reuşit nici să se dea o destinaţie clară secţiei Alexeni, unde clădirile suferă un proces rapid de degradare, din cauza lipsei investiţiilor, nereuşindu-se nici obţinerea de fonduri pentru lucrările de reparaţii curente ale fermei zootehnice în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare. În plus, nu s-a reuşit includerea în lista de investiţii a sumelor necesare reparaţiilor capitale a spaţiilor de detenţie şi nici nu s-au achiziţionat mijloace fixe şi obiecte de inventar din lipsă de fonduri cât şi din cauza legislaţiei care a interzis acest lucru.
De bine, de rău…
În anul 2009, nouă agenţi şi-au încetat raporturile de serviciu cu unitatea, din care doi prin pensionare la cerere, şase agenţi prin pensionare ca urmare a clasării „inapt medical pentru îndeplinirea serviciului în ANP”, un agent ca urmare a decesului, iar un salariat civil ca urmare a comunicării deciziei de pensionare.
Au fost transferaţi în alte unităţi din sistem un agent, iar un altul a venit din altă unitate a sistemului penitenciar.
Comisia de Disciplină a Penitenciarului Slobozia a fost sesizată de cinci ori. În urma cercetărilor efectuate şi a administrării de probe, aceasta a propus aplicarea unor sancţiuni disciplinare în două cazuri, iar în trei dintre acestea a clasat sesizările. Din cauza unor manifestări care au adus atingere prestigiului instituţiei în care îşi desfăsoară activitatea, au fost sancţionaţi disciplinar doi agenţi, unul cu „mustrare scrisă” şi unul cu „amânarea avansării în funcţii superioare pe o perioadă de un an”.
Au fost acordate şi unele recompense, şi anume sporul de 50% din salariul lunar pentru 4 ofiţeri şi 11 agenţi, fiind decoraţi, prin conferirea Semnului onorific „În Serviciul Patriei”, doi ofiţeri şi 26 de agenţi.
În perioada analizată, doi ofiţeri au fost împuterniciţi în funcţia de director, unul la Penitenciarul Jilava, pe o perioadă de 6 luni, iar celălalt la Penitenciarul Codlea unde se află şi în prezent. În plus, ponderea personalului feminin a crescut cu un procent, situându-se în prezent la 16% din personalul unităţii.
Menţionăm faptul că, pentru prima dată în ultimii ani, nu s-a reuşit acordarea în totalitate a concediului de odihnă deoarece, conform Legii nr. 329/2009, întregului personal i s-a acordat concediu fără plată în lunile noiembrie şi decembrie.
Legat de Centrul de pregătire şi perfecţionare profesională Amara, anul 2009 a însemnat al optulea an de funcţionare, atât cu realizări cât şi cu neîmpliniri.
Deşi numărul total al activităţilor este puţin peste media multianuală înregistrată, gradul de ocupare al centrului a scăzut la 25 %. Pe de o parte, faptul că se continuă tendinţa ca activităţile de instruire să se realizeze în intervale de timp mai scurt de 2 – 3 zile, doar în zilele lucrătoare şi cu un număr mai redus de participanţi (25 – 30), ceea ce reprezintă sub jumătate din capacitatea centrului. Pe de altă parte, faptul că în luna iunie, din cauza constrângerilor bugetare, colaboratorii tradiţionali, respectiv Şcoala Naţională de Grefieri, Institutul Naţional al Magistraturii şi în parte Administraţia Naţională a Penitenciarelor au fost nevoiţi să suspende activităţile ce urmau a fi desfăsurate în continuare până la sfârşitul anului 2009.
Această situaţie i-a pus pe reprezentanţii penitenciarului faţă în faţă cu lipsa unor alternative viabile de contracarare a efectelor constatate.
Din acest motiv, a fost necesar ca aproximativ 72 % din cheltuielile de personal ale centrului să fie asigurate din veniturile proprii realizate de către penitenciar.
Cam acesta ar fi, pe scurt, bilanţul activităţii penitenciarului, deşi ar fi multe de adăugat şi pe alte segmente. (L.M.)
