Un studiu recent realizat de Universitatea Norvegiană din Stavanger evidențiază o problemă alarmantă cu care se confruntă generația Z: 40% dintre elevi și-au pierdut capacitatea de a scrie de mână, o abilitate esențială care datează de peste 5.500 de ani.
Potrivit studiului, majoritatea elevilor preferă să utilizeze tastaturi pentru notițe și alte activități care implică scrisul, abandonând în mare măsură pixul și hârtia. Această schimbare profundă este strâns legată de influența tot mai mare a tehnologiei și a rețelelor sociale asupra comunicării și procesului educațional.
Profesoara Kiliceri, implicată în studiu, subliniază că scrisul de mână al elevilor este adesea ilizibil, iar textul fie urcă, fie coboară necontrolat pe pagină. De asemenea, studenții întâmpină dificultăți în a formula idei complexe sau paragrafe bine structurate, preferând propoziții scurte, influențate de stilul de comunicare specific rețelelor sociale. Aceasta a explicat că limbajul digital, bazat pe mesaje scurte și emoji-uri, încurajează un stil de exprimare minimalist, ceea ce duce la diminuarea capacității de a dezvolta idei sau de a structura texte elaborate.
Un alt aspect îngrijorător este percepția elevilor asupra scrisului de mână. Mulți dintre aceștia consideră că scrisul de mână este pe moarte și recunosc influența rețelelor sociale în formarea obiceiurilor lor. Unii studenți mărturisesc că nu mai scriu eseuri decât dacă este absolut necesar și că își pierd treptat abilitățile de a scrie de mână din cauza lipsei de utilizare.
Studiul, care a analizat comportamentele și obiceiurile a 585 de elevi din 33 de școli, arată amploarea acestei schimbări. Digitalizarea a avut un impact major asupra capacității de a scrie texte de mână, în special în rândul liceenilor și al studenților. Fenomenul ridică semne de întrebare cu privire la viitorul acestei abilități și la implicațiile sale asupra dezvoltării cognitive și educaționale a noilor generații.
