Gărzile Elvețiene reprezintă corpul de pază și protecție a papei, fiind una dintre cele mai vechi și celebre unități militare din lume. Această unitate a fost fondată în 1506 și este compusă din soldați elvețieni. În cele peste 500 de ani de istorie, Gărzile Elvețiene și-au dovedit loialitatea față de papă și au protejat suveranitatea Vaticanului, într-un mod care a devenit simbol al disciplinei, tradiției și credinței catolice.
Istoria Gărzilor Elvețiene începe în 1505, când papa Iulius al II-lea a decis să formeze o unitate de soldați elvețieni pentru a-l proteja în timpul conflictelor din Italia. La vremea respectivă, Elveția era recunoscută pentru tradiția sa de a furniza mercenari de calitate, iar elvețienii erau apreciați în Europa pentru calitățile lor militare, precum curajul, disciplina și loialitatea față de stăpânul lor.
În 1506, primii 150 de soldați elvețieni au sosit la Roma pentru a deveni Gărzile Papale, iar tradiția s-a perpetuat de atunci. Gărzile au fost inițial împărțite în patru companii, fiecare cu 36 de oameni și o singură companie de 30 de oameni. Aceste companii au fost denumite după orașele de origine ale soldaților: Uri, Schwyz, Unterwalden și Lucerna.
Gărzile Elvețiene și-au făcut debutul oficial la Roma pe 22 ianuarie 1506, când au fost prezentate publicului în timpul unei ceremonii fastuoase. În aceeași zi, papa Iulius al II-lea a emis o bulă papală care le-a acordat Gărzilor Elvețiene un statut special, devenind astfel un corp de elită al armatei papale.
Pentru a deveni garda papală, soldații elvețieni trebuiau să îndeplinească o serie de criterii stricte. Trebuiau să fie bărbați, catolici, de naționalitate elvețiană, să aibă între 19 și 30 de ani și să fi fost crescuți într-un mediu sănătos, fără antecedente penale sau boli psihice. În plus, aceștia trebuiau să aibă o înălțime de cel puțin 1,74 de metri și să fie capabili să execute o serie de exerciții fizice, inclusiv alergarea și săriturile în sus.
Gărzile Elvețiene și-au demonstrat abilitățile militare în timpul mai multor conflicte, inclusiv în timpul asediului Romei din 1527.