Formarea statelor medievale românești reprezintă un proces complex care a avut loc pe teritoriul actual al României în perioada medievală timpurie. Această perioadă a istoriei României este marcată de apariția și consolidarea statelor medievale românești, precum și de luptele pentru independență și autonomie față de puterile vecine.
În perioada medievală timpurie, teritoriul actual al României a fost locuit de mai multe triburi și popoare, cum ar fi dacii, geto-dacii, slavii și ungurii. Aceste triburi și popoare au fost supuse invaziilor și dominației puterilor străine, cum ar fi Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, Imperiul Otoman și Regatul Ungariei.
În secolul al XIII-lea, încep să apară primele state medievale românești. Primul stat medieval românesc a fost Cnezatul de Cumania, condus de cneazul Gyla. Acest stat a fost fondat în jurul anului 1210 și a existat până în anul 1241, când a fost distrus de invazia mongolă.
După căderea Cnezatului de Cumania, teritoriul actual al României a fost împărțit în 3 principate, Principatul Transilvaniei, Principatul Moldovei și Țara Românească. Aceste principate au fost conduse de diferiți voievozi și domnitori români, care au luptat pentru independență și autonomie față de puterile vecine.
În secolul al XIV-lea, a avut loc o perioadă de intensificare a luptelor pentru independență și autonomie față de puterile vecine. În această perioadă au apărut mai mulți lideri care au luptat împotriva invaziilor otomane și ungurești și care au contribuit la consolidarea statelor medievale românești.
