Pe Kamara il cunoaste toata lumea! Simpaticul membru al trupei Alb Negru a vorbit in exclusivitate despre Romania si despre primii ani de viata. Mai mult, Kamara a recunoscut ca aici se simte…ca acasa! Multumim Media Pro Music pentru obtinerea si intermedierea acestui interviu!
Anca Alexe
Reporter: Ce inseamna pentru tine Romania? Si cum te-ai decis sa ramai aici?
Kamara: ”Pentru mine Romania inseamna acasa. Nu doar pentru ca aici traiesc de aproape 13 ani, ci si pentru ca aici m-am nascut. Sufletul meu este pe jumatate in Romania, pe jumatate in Guineea Franceza. Am trait in Romania pana la varsta de 8 ani, dupa care am plecat impreuna cu intreaga familie in Guineea, unde am locuit timp de 14 ani. Apoi, in noiembrie 1997 m-am intors in Romania. Un calcul simplu arata ca jumatate din viata mi-am petrecut-o aici, jumatate dincolo.
Povestea pendularii mele intre aceste doua tari este plina de amintiri, emotii si aventuri. Mi-a fost foarte greu ca la numai opt ani sa ma desprind de Romania. Eram deja in clasa intai, aveam foarte multi prieteni aici si eram innebunit dupa povestile pe care le ascultam la radio. Aceste basme mi-au lipsit intotdeuna pe perioada cat am fost plecat. Odata ajuns in Guineea, cel mai greu mi-a fost la scoala: eu vorbeam doar romana si franceza, iar acolo a trebuit sa studiez in limba susu, limba pe care familia mea nu o vorbea. Dupa lovitura de stat din Guineea din aprilie 1984, am avut posibilitatea sa merg la o scoala unde studiam in limba franceza. Era insa ilegal, asa ca scoala era improvizata intr-un garaj. A fost insa o perioada frumoasa pentru ca aveam aproape de mine intreaga familie.
Noi stiluri de viata
Intoarcerea mea in Romania a fost o pura intamplare. Aplicasem pentru niste burse de studiu la cateva universitati din Germania, Franta si Romania, chiar daca mama ma incurajase sa ma inscriu la singura facultate de jurnalism din Guineea, care era particulara. Soarta a facut ca in ziua in care m-am dus sa ma inscriu, facultatea sa fie inchisa; cand am ajuns acasa primisem raspuns pozitiv din Romania. Au fost primii care mi-au raspuns si n-am mai stat pe ganduri: mi-am facut bagajele si m-am pregatit pentru plecarea spre Romania.
La reintoarcerea in tara natala am stat cinci zile in Bucuresti, dupa care am plecat la Cluj, unde am stat timp de un an pentru a studia limba romana. Totul mi se parea ciudat: cladirile, blocurile gri si mohorate, care aveam impresia ca se vor prabusi peste mine, clima care iarna era cu aproape 40 de grade mai rece decat in Guineea. Acomodarea cu noi stiluri de viata este intotdeauna grea, iar faptul ca eram de culoare li se parea celor din jur si mai ciudat. Imi amintesc ca am locuit in acea perioada intr-o garsoniera pe care, timp de doua luni, am impartit-o cu un student ungur: era foarte nostim pentru ca eu vorbeam doar romana si franceza, iar el numai maghiara si engleza. Nu ne intelegeam aproape deloc, insa a fost nostim.
R: Am aflat ca la Cluj ai jucat fotbal…
K: Da, la Cluj am avut ocazia sa pun in practica una dintre pasiunile mele: fotbalul. Cand eram in Guineea jucam fotbal impreuna cu fratii si verii mei. Organizam adevarate meciuri intre noi, dar si cu echipele altor familii. Pe mine ma tineau in poarta pentru ca eram foarte curajos si nu ma temeam de suturile puternice. La Cluj am jucat la Universitatea Cluj si Sinterom Cluj, unde am fost selectat datorita talentului meu de fotbalist. Dupa perioada Cluj m-am intors la Bucuresti, pentru a urma cursurile Facultatii de Jurnalism, si de atunci totul a decurs cat se poate de firesc in viata mea. L-am cunoscut pe Andrei, colegul meu de trupa, ne-am imprietenit si am devenit Alb Negru.
R: Si ati pornit la drum!
K: In 2004 eu si Andrei am debutat pe Scena Festivalului de la Mamaia si am lansat la MediaPro Music primul nostru album, intitulat “En garde”, piesa de rezistenta fiind “Noi doi”. A urmat in 2005 cel de-al doilea album, ”Passion”, primul single promovat fiind ”Fara sens”. Vara lui 2006 ne-a adus participarea la Festivalul de la Mamia si Premiul pentru Excelenta artistica din partea Fundatiei <<Ion Voicu>>, pentru piesa ”Muza mea”. Apoi am lansat, tot la MediaPro Music, cel de-al treilea album, ”Hello!”, si videoclipul piesei ”Hello! (Muza mea)”.
Ma simt parte din Romania, iar faptul ca trupa Alb Negru a aparut intr-o carte despre Bucuresti, editata la Paris, este o confirmare in plus ca tara aceasta este casa mea. Suntem singura trupa din domeniul muzical autohton care apare in lucrarea “Bucarest Le Dégel”, o publicatie despre viata sociala, culturala si politica din Bucuresti. M-am bucurat ca un copil atunci cand am vazut ca am aparut alaturi de nume atat de celebre, intr-o carte care deja face inconjurul lumii, fiind editata in toata Europa. Eu unul ma simt flatat ca Alb Negru se afla alaturi de personalitati precum Francis Ford Copola, Cartarescu sau Marcel Iures si ca putem astfel promova, alaturi de ei, un oras atat de frumos cum este Bucurestiul.
Cu toate ca sunt departe de majoritatea rudelor mele, iar dorul este pe masura distantei, simt ca aici este locul meu, aici sunt acasa. Viata te impinge intotdeauna pe cai nebanuite si niciodata nu stii ce iti rezerva viitorul. Ma bucur sa ii stiu pe toti ai mei sanatosi si cu sufletul aproape de mine.
Poate ca ceea ce imi lipseste foarte mult aici este ideea de familie. In Guineea, familia are un alt sens. In primul rand, acolo o familie nu inseamna doar tatal, mama si copiii. Inseamna si unchii, verii, cumnatii, nepotii, bunicii. Toti traiesc impreuna, sub acelasi acoperis.
Impactul intoarcerii
Cand eram in Guineea traiam cu numeroasa noastra familie intr-o cladire imensa, cu foarte multe apartamente. Eram in permanenta unii langa altii. Problemele unuia erau si ale celuilalt. Acolo varul iti este frate, iar unchiul tata. Asa de stranse sunt relatiile intre rude.
In Romania felul in care este perceputa familia este diferit. E normal, sunt culturi diferite si mentalitati diferite. Ratiunile de viata sunt altele. Bineinteles, nepotism, de exemplu, exista si colo si colo. La fel si coruptie.
Am simtit impactul intoarcerii mele in Romania si spiritual. Eu sunt musulman si in familia mea, in Guineea, pot spune ca simteam cu adevarat toate sarbatorile noastre. Si aici, in Romania, sunt un bun musulman, insa atmosfera e cea care difera. Merg la moschee, respect luna de Ramadan, insa locuiesc singur si nu pot impartasi cu cei dragi bucuria acestor momente.
Spuneam mai devreme ca Romania inseamna pentru mine acasa. Prima mea amintire este legata tot de aceasta tara. Aveam 2 ani si imi amintesc ca plecasem cu toata familia la mare, la Mamaia. Mama m-a luat in brate si a intrat cu mine in apa. Insa mie imi era frica de apa si m-am speriat asa de tare de valuri, incat am inceput sa plang. Tin minte si acum cum m-a strans mama in brate si mi-a spus ca ma iubeste. N-am sa uit niciodata cum ii curgeau lacrimile pe obraz. Abia la 13 ani am invatat sa inot, in Guineea.
Eu am aici viata mea, am prieteni, o cariera ce ma umple de bucurii. Sper sa ajung intr-o scurta vacanta in Guineea, dar pana atunci, ma gandesc cu drag la toti ai mei care sunt acolo, departe si, totodata, ma bucur ca mi-am gasit in sfarsit casa.
R: Care este felul de mancare romanesc pe care il preferi?
K: Recunosc ca sunt fascinat de bucataria romaneasca si mananc cu placere orice fel de mancare traditionala. Preferata mea ramane insa celebra mamaliguta cu branza si smantana, la care trebuie neaparat adaugat un ou ochi.
R: Exista locuri in Romania care te-au impresionat?
K: Nu pot vorbi doar de un loc. Eu cred ca intreaga tara este impresionanta, deoarece are niste peisaje superbe si, plimbandu-te prin Romania, ai parte si de munti, si de campii si de mare. De-a lungul anilor am vizitat o mare parte din tara, am locuit un an la Cluj, am calatorit de-a lungul si de-a latul Romaniei, iar cel mai mult m-au impresionat oamenii. Am petrecut destul de mult timp in zonele rurale si am fost placut surprins de cat de ospitalieri sunt romanii. Sunt oameni cu bun simt, care stiu sa te faca sa te simti, oriunde ai fi, ca acasa. Insa Bucurestiul va ramane intotdeauna orasul meu de suflet, chiar si cu oamenii lui grabiti si aglomeratiile de ore intregi. Aici am decis sa locuiesc deoarece cred ca mi se potriveste cel mai bine.
R: Exista vreo traditie romaneasca pe care o admiri in mod special?
K: Toate traditiile mi se par frumoase in felul lor, deoarece fiecare are ceva special care sa te faca sa o indragesti. Admir faptul ca, de sarbatori, romanii isi petrec timpul alaturi de familiile lor. Abia astept sa vina sarbatorile de iarna, sa se impodobeasca strazile si sa apara la usa colindatorii. Chiar daca, musulman fiind, nu pot participa activ la aceasta traditie romaneasca, imi place la nebunie sa poftesc in casa colindatorii, sa ii ascult cum canta si sa le ofer dulciuri sau alte bunatati.
