Schimbarile dramatice pe care le traim din punct de vedere geopolitic au prins Europa, dar si Romania, pe picior gresit. SUA nu doar ca semnaleaza o decuplare geostrategica si militara de Europa, dar conducatorii sai par motivati sa incurajeze partidele politice nationaliste si anti-europene, zdruncinand astfel intreg edificiul care a stat la baza pacii si prosperitatii europene dupa cel de-al doilea razboi mondial.
In aceste conditii, atat Europa cat si Romania trebui sa spere la ce e mai bine, adica conservarea relatiei strategice cu SUA, dar sa se pregateasca pentru ce e mai rau. Aceasta inseamna in esenta doua lucruri: salvarea idealului european de prosperitate prin unitate si integrare, iar, pe de alta parte, dezvoltarea unei aliante militare exclusiv europene, incluzand Marea Britanie si Norvegia.
Insa atingerea rapida a unor astfel de obiective de importanta existentiala nu are nicio sansa sa aiba succes atata vreme cat societatea, lumea politica, tarile, dar mai ales centrele de decizie vor ramane la fel de divizate, facand orice proces decizional lent sau imposibil de finalizat. Elitele politice europene se afla intr-un moment in care, mai mult ca oricand, trebuie sa lase deoparte dezbaterile nesfarsite si sa prioritizeze obiectivele cu adevarat importante, mizele uriase, care necesita un leadership pe masura. Insa aceasta resetare a modului de a face politica pentru contracararea amenintarilor existente, pentru construirea unei posturi geopolitice relevante, nu poate fi facuta fara o coagulare a tarilor europene care vor sa duca integrarea lor la un nou nivel.
Aceasta inseamna ca pentru Europa devine imperios necesara construirea unui “nucleu dur”. In contextul actual, extrem de tensionat si instabil, este din ce in ce mai evident ca UE este incapabila sa ia decizii importante intr-un mod eficient, iar atunci cand o face, fie lentoarea este exasperanta, fie nevoia de compromis duce la decizii insuficient de ambitioase.
Obiectivul UE de a deveni o forta geopolitica, o forta militara, nu are nici o sansa sa aiba succes fara o integrare mai profunda, politica, economica, militara. Or este evident ca nu toate tarile sunt pregatite pentru asa ceva sau nici macar nu considera oportun acest lucru. Din acest motiv, un grup de tari suficient de reprezentative prin marime si puterea economiilor va trebui sa demareze un proces de integrare profunda.
Da, asta ar crea o Uniune Europeana cu doua viteze. Dar este din ce in ce mai evident ca fragmentarea actuala a Uniunii Europene o face disfunctionala in raport cu responsabilitatile si provocarile care ii stau in fata. O Europa puternica nu poate fi construita decat pe baza unei increderi mult mai profunde decat cea existenta in doze atat de diferite intre statele UE. O incredere care sa pemita adoptarea unor decizii trans-europene cu majoritate de voturi, care sa permita unei banci italiene sa cumpere o banca germana fara piedici nationaliste sau care sa nu motiveze fiecare tara sa-si produca propriul obuzier sau tanc. Ca sa dau doar trei exemple… Daca astazi exista un nucleu de tari care are suficient de multa incredere incat sa isi integreze si mai mult deciziile politice, politicile fiscale, economiile, industriile de aparare si armatele, atunci ar trebui sa o faca fara sa mai astepte consensul tuturor. Nu mai este timp de pierdut. E nevoie de puterea exemplului, de leadership, si altii se vor alatura.
Semne in acest sens incep sa apara, dar sunt inca prea timide si prea ezitante. Inca se pastreaza iluzia ca UE va putea sa se ridice la nivelul provocarilor actuale cu formate restranse, cumva improvizate, care, neavand niste criterii clare de apartenenta, creaza mai degraba confuzie si frustrare.
Un astfel de “antidot” este valabil intocmai si in cazul Romaniei. Un “nucleu dur” ar insemna o coordonare stansa si neconditionata a tuturor partidelor care sprijina apartenenta Romaniei la lumea occidentala, atat economic cat si militar. Primul semn al coagularii unei astfel de coalitii a fortelor occidentale ar fi sprijinirea urgenta a unui candidat unic la alegerile prezidentiale, a acelui candidat pro-european, indiferent de afilierea sau neafilierea lui politica, cu sanse maxime sa fie votat de cei mai multi dintre romani. Odata consumate alegerile parlamentare, motivatia tractiunii partidelor de catre candidatii prezidentiali nu mai are nicio justificare. Este un moment in care ambitiile marunte, politicianiste, ego-urile devin total nesemnificative in raport cu obiectivul ca Romania sa re-devina un membru solid si respectat al Uniunii Europene si al NATO.
Pasul ulterior alegerilor prezidentiale ar fi ca, indiferent de rezultatul lor, sa fie creat un guvern de larga uniune a tuturor partidelor pro-occidentale. Luptele politice sunt cheia oricarei societati democratice sanatoase, dar acum, toate partidele pro-occidentale trebuie sa puna deoparte dezacordurile si sa se concentreze pe obiectivele comune pe care le au si care, iata, necesita un larg sprijin politic pentru a fi promovate.
Crearea unui guvern de larga uniune pro-europeana ar da un important semnal catre tara ca partidele pro-europene chiar fac din orientarea geopolitica si soliditatea securitatii Romaniei prioritatea lor zero, care excede orice alte diferente de opinie pe subiecte de politica interna. Dar nu ar fi vorba doar de simbolistica.
Asa cum spuneam cu alt prilej, Romania are nevoie cu disperare sa faca rost de resurse financiare necesare cresterii bugetului de aparare, pana la o dublare a sumei alocate in prezent. In conditiile unui deficit bugetar deja foarte mare, corectarea lui rapida in paralel cu prioritizarea cheltuielilor de aparare vor necesita o serie de solutii nepopulare care nu vor putea fi puse in opera decat cu un larg sprijin politic.
Intr-un NATO cu o prezenta diminuata pana la disparitie a SUA, importanta fiecarui membru si, mai ales, a tarilor mari va creste simtitor. Iar Romania va trebui sa isi asume si ea responsabilitati in crestere precum si costurile aferente. Solidaritatea reala functioneaza intotdeauna doar in ambele sensuri. Romania nu va putea fi beneficiar de securitate fara a fi si furnizor de securitate. Or asta inseamna decizii grele si resurse substantiale pentru care e nevoie de un larg consens politic.
In final, o intrebare care, in urma consideratiior de mai sus, ar putea sa apara in mintea cititorului. Ce sanse are Romania sa faca parte dintr-un viitor nucleu dur al Europei?
Cred ca, intr-o prima faza, sanse mai degraba limitate. Spun asta pentru ca marimea e un avantaj, dar e departe de a fi suficienta, alte atu-uri fiind absolut necesare. Marimea si soliditatea economiei vor conta, un criteriu la care Romania nu sta prea bine, avand in vedere faptul ca, in prezent, are o vulnerabilitate majora prin prisma deficitului bugetar record si a incapacitatii de absorbi fonduri europene.
Disponibilitatea de a accepta decizii luate pe principiul majoritatii in forurile integrate ale nucleului dur va fi si ea importanta, un astfel de sistem decizional fiind esential pentru eliminarea blocajelor care apar astazi in deciziile Europei. Are societatea romaneasca disponibilitate pentru asta? Respectarea si cultivarea valorilor democratice europene si liberale legate de democratie, separarea puterilor in stat, o justitie independenta si eficienta, lupta impotriva coruptiei vor fi in egala masura criterii esentiale de calificare. Nimeni nu mai are timp si rabdare azi in Europa sa fie gardianul democratiei din Romania sau din alte tari europene, ele fiind lasate mai degraba in afara unui nucleu dur cu democratii liberale consolidate.
In final, calitatea liderilor va fi de mare importanta. Pe masura ce tarile europene strang randurile, si mai ales intr-un nucleu dur, relatiile dintre lideri vor fi din ce in ce mai personale, mai informale. Comunicarea va fi mai directa, mai spontana si mai rapida. Asta va presupune lideri cu cunostinte, calitati si anvergura similare care sa se respecte reciproc si sa aiba confortul de a face echipa impreuna de pe pozitii de egalitate.
Fara crearea unor nuclee consolidate de rezistenta la nationalism, izolationism si la atacul concertat asupra valorilor liberale, nici Europa si nici Romania nu vor avea sanse sa se apere si sa devina mai puternice. Insa dificultatea atingerii unor astfel de obiective legate de mecanismele de guvernare este pe masura mizei care le necesita. Adica teribil de mare.
Un weekend placut!
