Anul trecut, la inceputul lunii aprilie, sute de jandarmi si politisti romani dar si ofiteri din cadrul Metropolitan Police descindeau in cartierul Strachina din orasul Tandarei la domiciliile mai multor persoane acuzate de trafic de minori, spalare de bani si initierea, constituirea si aderarea la un grup infractional. In urma acestei ample actiuni, au fost retinuti 17 presupusi traficanti, iar in urma perchezitiilor au fost descoperite pistoale mitraliera AKM, arme de vanatoare, pistoale cu gaze sau cu bile de cauciuc, cartuse, sume mari de bani, bijuterii si masini de lux.
Reteaua de traficanti era monitorizata din anul 2004, anchetatorii descoperind ca 168 de minori, cu varste cuprinse intre 5 si 12 ani, au fost trimisi peste granita cu acordul parintilor si obligati sa cerseasca. Potrivit anchetatorilor, parintii copiilor s-au imprumutat de bani de la traficanti si, pentru ca nu au avut de unde sa-i dea inapoi, si-au incredintat copiii. Asadar, toti cei retinuti au fost arestati preventiv. Dupa 10 luni, mai precis in data de 8 februarie 2011, toata „gruparea”, formata din 17 persoane, retinuta initial, plus altele doua arestate ulterior, a fost eliberata, decizia apartinand Curtii de Apel Targu Mures, cauza fiind trimisa spre rejudecare Tribunalului Harghita. Cele 19 persoane vor fi cercetate in stare de libertate, cu masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, respectiv orasul Tandarei, fara incuviintarea instantei.
Toata lumea a fost scandalizata la aflarea vestii dar si in momentul in care au aparut in oras si au dat un chef de zile mari. Nimeni nu intelegea de ce dupa atatea eforturi depuse pentru prinderea lor, ei sunt lasati in libertate, iar in cele 10 luni de arest preventiv prelungit nu s-a reusit inceperea cercetarii judecatoresti.
Vineri, 4 martie a.c., Curtea de Apel Targu-Mures a facut publica motivarea eliberarii celor 19 persoane arestate in aprilie si august 2010. Ce am citit in motivatia instantei pare ireal si dovedeste faptul ca, indiferent de eforturile materiale si umane depuse pentru prinderea unor traficanti, totul paleste in fata unor procurori incompetenti, care nu stiu sa intocmeasca un rechizitoriu „beton”, dar si in fata unor judecatori care ajung sa empatizeze cu infractorii.
Rechizitoriul – punctul slab al intregii actiuni
Desi arestati in aprilie, tocmai in data de 29 iulie 2010, prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – DIICOT – Structura Centrala, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor: Buzoianu Radian, Dumitru Aron, Dumitru Tase, Dragusin Gheorghe Ion, Radu Constantin (zis Titi Aghiotantul), Radu Dragusin, Dragusin Marius Costel, Dragusin Petrica (zis Traian Tiganul), Mitu Ion, Niculae Marian (zis Nea Marin Miliardaru), Niculae Mircea, Radu Marian, Schian Florian, Schian Sile, Schian Marcel, Schian Nicolae (zis Poligrad), Voicu Ilie (zis Bocioc), Stan Colonel si Niculae Alidon pentru trafic de minori, spalare de bani si initierea si constituirea, aderarea la un grup infractional.
Rechizitoriul intocmit de procurori a avut insa atatea lipsuri, incat parca era intocmit in favoarea presupusilor infractori si nu contra lor. Procurorii au omis sa descrie detaliat faptele care formeaza obiectul actului de sesizare, ceea ce a atras dupa sine nulitatea procedurii de urmarire. In speta, din cuprinsul rechizitoriului nu au rezultat aspecte esentiale de natura sa asigure exercitarea dreptului la aparare si anume nu rezulta perioada exacta in care inculpatii au efectuat acte de negociere si plata a transportului pentru minorii din judetele Calarasi si Ialomita, in ce a constat asocierea intr-un grup infractional organizat si anume cand s-a savarsit, in ce ar fi constat actele de distribuire a grupului de persoane la transportorii din Arad si cand anume ar fi avut loc, aspecte ce atrag imposibilitatea de a identifica persoanele incriminate, in ce constau explicit pentru fiecare inculpat in parte actele materiale in conditiile Legii nr.678/2001 privind traficul de persoane si in ce a constat modul de exploatare. Pentru retinerea modalitatii de „aderare” prevazut de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, s-au facut doar trimiteri la infractiunile care se presupune ca ar fi fost savarsite de un grup, fara a avea cunostinta din cine anume este format, aspect care nu inlatura obligatia procurorului de a descrie faptele concrete de constituire si aderare. Pentru infractiunea de trafic de minori, s-au retinut disp. art. 41 alin.2 Cod penal, insa nu s-a aratat numarul actelor materiale, continutul si nici data savarsirii, astfel ca nu s-a putut vorbi despre o descriere a faptelor retinute in sarcina inculpatilor, pentru care nu s-a putut analiza incidenta acestor dispozitii. Inculpatii au fost trimisi in judecata si pentru infractiunea de spalare de bani, insa in rechizitoriu s-au facut doar referiri generale, neindicandu-se faptele pentru fiecare inculpat in parte, care dintre ei a obtinut beneficii, care sunt victimele exploatate si, respectiv, cum au fost reciclate aceste sume de bani, ori nu instanta ar trebui sa identifice faptele si incadrarea juridica exacta la care se fac referiri privind invinuirile si identificarea inculpatilor care sunt invinuiti pentru aceste fapte, acest exercitiu apartinand organului de urmarire penala, rolul activ al instantei neputandu-se manifesta atata timp cat aceasta nu este sesizata potrivit legii.
De asemenea, potrivit motivatiei Curtii de Apel Targu Mures „s-a constatat ca procurorul sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (C. O.) a efectuat acte de urmarire penala, astfel ca, potrivit art. 264 alin.3, verificarea si confirmarea sub aspectul legalitatii si temeiniciei ii revenea Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, respectiv procurorului sef serviciu din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – art. 264 alin. 3 Cod procedura penala, nedispunandu-se, in mod distinct, despre actele de dispozitie, ordonante aduse si alte acte de urmarire. Tribunalul Harghita, constatand aceste aspecte privind neregularitatea actului de sesizare, a considerat ca se impune respectarea si aplicarea prevederilor art. 332 alin. 2 Cod procedura penala, s-a sesizat si a dispus restituirea cauzei organului de Parchet care a efectuat urmarirea penala pentru a o reface.
De asemenea, Tribunalul a considerat ca pana la refacerea urmaririi penale se impune mentinerea starii de arest preventiv a inculpatilor, privarea lor de libertate neafectandu-le dreptul la aparare sau alte drepturi procesuale.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs in termen legal Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Serviciul Teritorial Harghita, precum si toti cei nouasprezece inculpati aflati in stare de arest preventiv in prezenta cauza.
Vinovatii fara vina
Judecatorii Curtii de Apel Targu-Mures sustin in motivatie ca cele 19 persoane arestate in urma cu zece luni nu au nicio vina pentru taraganarea nepermisa a procesului penal si pentru neinceperea cercetarii judecatoresti, considerand ca inculpatii (mai precis saptesprezece dintre ei si doi ulterior) de la data luarii masurii arestarii preventive – aprilie 2010 si pana in prezent „au fost la indemana autoritatilor si, cu toate acestea, fara ca inculpatilor arestati preventiv sa li se poata reprosa ceva, procesul penal este in stadiul actual, adica nu s-a inceput cercetarea judecatoreasca, nu s-a pronuntat o solutie definitiva de restituire a cauzei la procuror sau o alta solutie de desesizare a instantei, ci cauza este trimisa spre rejudecare, pentru a fi puse din nou in discutie exceptiile invocate in aparare”. Daca solutia de trimitere a cauzei la Parchet ar fi ramas definitiva, masura preventiva era incetata de drept. „A mentine la acest moment inculpatii in stare de arest preventiv, atata vreme cat nu s-au solutionat in mod definitiv exceptiile invocate, ar insemna ca posibila constatare a incetarii de drept a arestului preventiv inca din luna octombrie 2010 sa se faca la o data ulterioara, ceea ce, evident, ar incalca grav drepturile inculpatilor”, mai explica judecatorii.
Pericol social diminuat, lipsa reactiei de teama a societatii, valori sociale respectate?
Judecatorii Curtii mai precizeaza in motivatie ce anume i-a mai determinat sa ia o astfel de decizie, printre acestea aflandu-se concluzii de genul ca pericolul social al faptei s-a atenuat odata cu trecerea timpului, ca reactia de teama si insecuritate a comunitatii a disparut, ca inculpatii ba sunt prea tineri, ba prea batrani si cu probleme atat de sanatate cat si sociale, avand multi copii de intretinut, dar si ca timpul petrecut in detentie constituie un evertisment suficient de puternic pentru a le atrage atentia asupra importantei si obligativitatii respectarii valorilor sociale…. aceasta durata fiind suficienta pentru a constitui un puternic semnal de alarma. No comment!
„(…) Practic, la trecerea unei anumite perioade de timp de la data presupusei savarsiri a faptelor imputate inculpatilor (si aici avem in vedere ca in actul de sesizare se arata ca majoritatea faptelor s-ar fi comis in perioada anilor 2004-2008), acest pericol pierde din actualitate si din concretete datorita faptului ca, in general, faptele antisociale, consecintele lor si ecoul sau rezonanta negativa pe care o au acestea se diminueaza in memoria colectiva a comunitatii. Aceasta situatie conduce, dupa un anumit timp, la disparitia reactiei de teama, insecuritate si neliniste pe care a avut-o societatea in general, sau a resimtit-o in concret comunitatea din care fac parte inculpatii si persoanele apropiate acestora, in perioada de timp apropiata comiterii faptelor antisociale. (…) Toate aceste aspecte trebuie analizate, in opinia instantei, mult mai exigent atunci cand este vorba despre persoane tinere, cum sunt o parte dintre inculpati, care datorita varstei pot avea un comportament si conduita care pot fi modelate si indreptate in sensul alegerii binelui in locul raului, respectiv alegerii unei atitudini de respect fata de lege si valorile protejate de aceasta. (…) Pe de alta parte, printre inculpatii arestati preventiv se afla si persoana in varsta, cu o stare precara a sanatatii (suferind inclusiv de tumori pe creier). In cauza de fata, in 10 luni de la arestarea preventiva a acuzatilor, nu se mai contureaza acele probe certe pe care sa se sprijine sustinerea ideii actualitatii unui pericol concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta inculpatii in libertate, iar natura si gravitatea infractiunilor care se judeca nu sunt sinonime cu pericolul concret pentru ordinea publica, astfel incat in prezent numai o referire la cele doua elemente nu ar fi suficienta pentru a mentine pe mai departe inculpatii in stare de arest preventiv. (…) Pentru a pronunta aceasta solutie de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, avem in vedere si (…) faptul ca majoritatea inculpatilor nu sunt cunoscuti cu antecedente penale, au familii numeroase, copii in intretinere si probleme chiar grave de sanatate”, se mai arata in motivare.
Un judecator s-a opus eliberarii celor 19!
Completul de judecata al Curtii de Apel Targu-Mures, care a decis renuntarea la masura arestarii preventive a celor 19 persoane, a fost alcatuit din trei judecatori carora le redam doar initialele: A.O., F.G. si D.C. Potrivit procedurii, in cazul in care unul din judecatori are o opinie contrara hotararii completului, aceasta este exprimata separat, in scris. Judecatorul precizeaza faptul ca se impunea mentinerea arestarii preventive a tuturor inculpatilor, apreciindu-se ca nu au intervenit elemente noi de natura sa duca la inlocuirea masurii arestarii preventive a inculpatilor cu o alta masura restrictiva de libertate, respectiv a obligarii de a nu parasi localitatea sau tara. Acesta sustinea ca din probele administrate pana in prezent exista suficiente date care duc la banuiala legitima ca inculpatii ar fi posibil sa fi comis faptele pentru care sunt trimisi in judecata, fiind de parere ca faptele presupus a fi comise, deosebit de grave si prin modalitatea in care ele au fost comise, cand inculpatii au dus in diferite tari minori pentru practicarea cersetoriei, sunt de natura sa creeze in randul colectivitatii o stare de neliniste, de insecuritate, specifica pericolului concret pentru ordinea publica.
(L.M.)