Controversele privind cauza morții lui Mihai Eminescu: Adevăruri ascunse și mărturii istorice

Data:

De-a lungul anilor, cauza morții poetului național Mihai Eminescu a generat numeroase controverse. În timp ce critici precum George Călinescu au susținut ipoteza sifilisului, apropiați precum Al. Vlahuță și I. Slavici au contestat vehement această teorie.

În cartea sa, Misterul morții lui Eminescu, medicul Ovidiu Vuia aduce dovezi și argumente științifice care susțin că poetul a murit din alte cauze. Acesta demontează ipoteza sifilisului și sugerează că tratamentele agresive cu mercur, administrate greșit, ar fi fost de fapt fatale.

Autopsia lui Eminescu, realizată pe 16 iunie 1889, ridică alte întrebări. Creierul său, uitat la soare, a fost ulterior analizat de dr. Gheorghe Marinescu, care a identificat trăsături asociate unor psihoze cronice, dar fără legătură cu sifilisul. Studiile ulterioare, precum cele ale psihiatrului Ion Nica, au concluzionat că poetul ar fi suferit de o tulburare maniaco-depresivă, nu de o boală organică gravă.

Cei şase ani, începând din 1883 şi până în 1898, reprezintă o perioadă în care poetul a scris capodopere precum: „De ce nu-mi vii”, „Kamadeva”, „Sara pe deal”, „La Steaua” şi o parte din „Scrisoarea a V-a”.

Dacă ar fi fost bolnav de sifilis, cum ar fi putut scrie asemenea poezii? În sifilisul cerebral cu evoluţie cronică (şase ani) creierul este atrofiat şi scade în greutate. Dar creierul lui Eminescu a avut 1400 de grame, exact ca unul normal (1399 grame după Braunmuhl). Sora lui Eminescu, Harieta, a fost convinsă că fratele ei a fost omorât de un alt bolnav de la sanatoriu (Petrache Poenaru) care i-a dat cu o piatră în cap, dar medicii care l-au îngrijit au fost de altă părere.

În ultimele zile de viaţă, bolnavului îi apăruse pe faţă o erupţie specifică intoxicaţiei cu mercur. De altfel, pe fişa lui medicală se specifică faptul că i se administrează injecţii cu mercur. Acestea puteau provoca moartea subită a pacientului prin sincopă cardiacă.

Înainte de a muri, lui Eminescu i s-a dat o cană cu lapte. A băut-o pe toată, apoi s-a întins cuminte pe pat și a închis ochii. Pentru totdeauna.

Dr. Gheorghe Petra, neurolog contemporan cu dr. Gheorghe Marinescu, concluzioneză în studiul său din 1934:„Eminescu n-a fost nici sifilitic și nici alcoolic.”

Totodată, numeroase mărturii ale contemporanilor sugerează o personalitate marcată de contraste: un om generos, sensibil, dar și copleșit de melancolie. Al. Vlahuță și I. Slavici au relatat întâmplări ce reflectă noblețea sufletului său, cum ar fi obiceiul de a-și dărui bocancii săracilor, chiar și în mijlocul iernii.

Moartea lui Eminescu, încă învăluită în mister, rămâne un subiect intens dezbătut, dar geniul operei sale continuă să lumineze sufletul poporului român.

Share articol:

Citiți și:

Disclaimer

„Grupul de Presa Semnal nu a cerut și nu a primit niciodată fonduri guvernamentale direct sau sub forma unor campanii de informare. Aceste fonduri sunt de fapt ajutoare de stat mascate, cu ajutorul cărora Guvernul "cumpără" presa. Consider ca astfel de "ajutoare" distorsionează piața de media fiind o practică inacceptabila într-o societate democratică. In plus, reafirm faptul că Grupul de Presa Semnal nu are contracte cu partidele politice în afara campaniilor electorale. Campanie care, bineînțeles, va fi marcată corespunzător."
Alin Radu, Director general Grupul de Presa Semnal

Citește și:
SEMNAL

Scandal ecologic la Corbeanca: Braconaj, distrugere intenționată și complicități suspecte

Lacurile din Corbeanca sunt, teoretic, sub protecția statului. În...

Ministrul Agriculturii: „Nu a fost niciun boicot, retailul a înregistrat creșteri de 10-20%”

Florin Barbu, ministrul Agriculturii, a declarat marți că nu...

Accident grav în Oradea: Ambulanță răsturnată într-o intersecție, trei persoane rănite

O ambulanță aflată în misiune s-a răsturnat marți într-o...