Nimic nu sună mai ciudat decât să îți boicotezi singur accesul la produse mai ieftine în favoarea unor intermediari care, culmea, tot din supermarketuri își iau marfa, dar o vând la suprapreț. Unii chiar la pe DN 1, am văzut cu ochii mei. Am comparat prețurile, erau cam la fel și la Carrefour. Legumele? Ardei gras, vinete, fasole verde, țelină cât capul unui copil. Vândute ca fiind românești. Dar nu erau!
Chiar așa de proști ne cred?
Bine, nu generalizez, există și producători locali care vând la marginea drumului ouă de găină, lapte de capră, vacă, vin, țuică și flori din propria grădină. Corect! Dar nu-s prețuri mici nici la ei. Și nici nu știi în ce condiții e făcut vinul ăla!
Apoi, mergeți în piață! Prețurile (la unele produse!) sunt mai mari decât la Lidl. Acolo trebuie lucrat și rezolvate neregulile! Vă amintiți de cireșele românești din livezile la care trudesc țăranii români (evident îmbrăcați în costume populare, roșii în obraji… de la muncă)?
Asta da strategie economică revoluționară!
Călin Georgescu și ai lui par convinși că salvarea României stă în a cumpăra de la buticurile de cartier (care, ce să vezi, tot cu marfă din hipermarketuri se aprovizionează!) sau din piețele unde samsarii vând roșii „românești” cultivate pe lângă Antalya.
Dar să nu fim răi, poate că dacul suveranist chiar își imaginează că, dacă îți iei ouă de țară din piață, fix pe 10 februarie, România va scăpa de globalism și va deveni sfântă ca soarele de pe cer.
Și mai avem și lecțiile de supraviețuire de la guru și adepții lui: beți apă de ploaie, mâncați aer, trăiți cu energie solară, că doar dacii n-aveau supermarketuri și au rezistat, nu? Până când n-au mai rezistat.
Dar stați liniștiți, cei care vând iluzii au deja planul B: când hipermarketurile vor supraviețui boicotului de o zi, vor spune că „românii nu sunt încă pregătiți pentru suveranitate economică” și vor lansa un nou apel revoluționar. Poate data viitoare ne propun să refuzăm și curentul electric, că doar adevăratul român își face lumină cu flacăra dacică din suflet.
Cât de nobil sună apelul (ipocrit) la patriotism! Să susținem economia națională cumpărând NUMAI PRODUSE ROMÂNEȘTI. Cum? Țăranul de pe DN1, din piețe sau din magazinele sătești vinde castraveții cu factură? Cu bon fiscal?
Hipermarketurile își plătesc taxele și impozitele, căci altfel nu ar exista.
Dar ce mai contează logica? Important e să ascultăm de guru-ul apei structurate și al aurului atomic, care ne explică solemn că mântuirea națională vine din refuzul de a cumpăra pizza și biscuiți din import pe 10 februarie. Ce dacă pe 11 februarie mergem înapoi la același hipermarket, că doar nu murim de foame? E vorba de un gest simbolic, un sacrificiu de o zi, un post economic ca să ne arătăm credința în dacismul alimentar.
Ironia e că nici măcar cei care ne cer să facem asta nu respectă regulile. Guru al suveranității, dar cu obiceiuri de lux și cumpărături făcute prin magazine cu delicatese italienești. În timp ce ne vorbește despre pericolele produselor străine, a trăit ani buni în Austria și n-a avut nicio problemă să se delecteze cu wurst și ștrudel. Că doar nu mânca mereu slană, pită și brânză de oaie care behăie românește!
Dar acum ne învață pe noi să trăim cu aer și să ne luăm inspirația economică de la măgarii care supraviețuiesc cu apă, paie și bătaie.
Întrebarea e simplă: cine câștigă din toată această mascaradă? Sigur nu românii de rând. Nu producătorii care oricum trebuie să își vândă marfa unde găsesc piață. Și cu siguranță nu economia, care nu devine mai suverană dacă ne prefacem că Lidl sau Carrefour sunt un soi de ocupație militară. Tot ce rămâne e o altă fumigenă naționalistă, un exercițiu de manipulare pentru cei care vor să creadă că, dacă evită un supermarket o zi, au salvat România. Ei! Toți!
