Catedrala Sfântul Nicolae din Scheii Braşovului reprezintă pentru locuitorii din Ţara Bârsei un avanpost în lupta pentru păstrarea tradiţiei şi culturii româneşti.
În curtea aşezământului, vechi de mai bine de 500 de ani, îşi deschide porţile muzeul primei şcoli româneşti, unde învăţăceii de acum cinci secole primeau lumina cărţii în limba maternă.
Bula Papală a lui Bonifaciu al IX-lea , un document din anul 1399
Biserica Sfântul Nicolae din Scheii Braşovului deţine o impresionantă bibliotecă şi o arhivă îmbogăţită cu hrisoave şi cărţi domneşti, mii de acte, zapise, registre şi scrisori care constituie un tezaur pentru istoria şi cultura neamului românesc. Cele aproximativ 4000 de cărţi vechi şi peste 30.000 de documente, precum şi numeroasele obiecte muzeale stau astăzi mărturie.
Mai întâi s-a ridicat biserica, despre care au scris cronicile vremii în anul 1292. Apoi, un Omiliar sau o carte de învăţătură din secolele XI-XII, confirmă existenţa unui lăcaş de școală, aici. Primul document care atestă o biserică ortodoxă română în Șcheii Braşovului este „Bula Papală a lui Bonifaciu al IX-lea” din 25 decembrie 1399, această confirmând existenţa unui lăcaş de cult şi învăţătură ortodoxă în Şchei.
Cronica lui Radu Tempea indică anul 1495 ca început al construirii bisericii. Tot atunci se construiește, în apropiere, şi Şcoala Românească, reclădită apoi în 1760, adăugându-i-se un etaj în stil baroc. Începând cu anul 1559 limba de predare în această şcoală era româna.
Primul ctitor al bisericii a fost Neagoe Basarab, apoi urmează Petru Cercel care, la îndemnul protopopilor Iane şi Mihai din Șchei, au construit, în anul 1583, tinda bisericii de piatră, înfrumuseţând-o cu podoabe şi pictând chipurile sfinţilor. Ce n-au isprăvit ei a terminat mai târziu Aron Vodă, care a înălţat şi un turn.
Între 1556 şi 1588 diaconul Coresi tipărește aici primele cărţi în limba română
O vizită prin muzeu este emoţionantă. Sala de clasă „Anton Pann”. Băncile scrijelite, unde se înghesuiau învăţăceii în urmă cu secole, călimările de cerneală şi tăbliţele pe care se scriau literele, te îndeamnă să le atingi. Sala „Diaconul Coresi” se află tot aici. Dintre exponatele întâlnite, menţionăm câteva titluri valoroase: „Cazania a II-a” (Carte românească cu învăţătură) tradusă de protopopii Iane şi Mihai, „Psaltirea”, „Sbornicul”, „Octoihul” şi, bineînţeles, tiparniţa diaconului, la care se poate lucra şi azi. Lucian Blaga spunea că aceste cărţi au înscris în cultura română „întâiul mare poem al acestui neam”.
Între 1556 şi 1588 diaconul Coresi, împreună cu alţi colaboratori, tipăresc primele cărţi de circulaţie în română, oficializând definitiv scrisul în această limbă. În 1570 diacul Oprea scrie Octoihul Românesc (carte de cântări), iar opt ani mai târziu, popa Voicu scrie „Învăţături Morale din Vieţile Sfinţilor- cuvântări la sfinţi şi pilde de folos sufletesc”. Autoritatea locală acceptă în anul 1578 folosirea ca prim manual românesc a Catheismului coresian la şcoala din Șchei. Şcoala nouă, de piatră a fost construită în 1597 prin osteneala protopopului Mihai din fondul dăruit cu dragă inimă de Aron Vodă al Moldovei. Aici veneau să cunoască lumina învăţăturii toţi copiii Braşovului.
Cărţi din piele de miel nenăscut
Mai trec câţiva ani şi popa Iane scrie întâiul text braşovean în limba română, iar apoi, în secolul 16, dascălul Barbu Hoban se osteneşte şi scoate primul manual de filosofie.
Nu se scurge multă vreme şi, la 1757, dascălul Dimitrie Eustatievici scrie prima gramatică, iar la 1797 Radu Tempea al cincilea tipăreşte gramatica românească. Unele cărţi se făceau pe atunci din piele de miel nenăscut, pentru că era foarte fină şi neporoasă. Există şi acum expuse la muzeu astfel de rarităţi. Între 1821 şi 1828, Anton Pann poposeşte pentru câtva timp în Șchei.
Preoţii care au slujit aici, cărturari vestiţi, au adus o contribuţie însemnată la patrimoniul culturii şi limbii literare, materializată prin editarea primelor cărţi româneşti, scrierea primei gramatici româneşti, copierea şi traducerea unor manuscrise de o inestimabilă valoare, bijuterii unicat ale culturii şi literaturii populare din ţara noastră.
Vizitând muzeul primei şcoli româneşti ţi se taie răsuflarea descoperind atâtea taine preţioase ale propriului popor. Din păcate, astăzi, puţini bat la uşa culturii romăneşti, tinerii preferând să-şi petreacă în alte feluri timpul liber.
