Călin Georgescu și-a schimbat brusc discursul, după ce a intrat în turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Acum susține că nu mai vrea ieșirea din NATO și UE, deși în iunie declara că alianța e „cea mai slabă de pe fața pământului” și că ar abandona-o.
Georgescu și-a renegat declarațiile despre nașterile prin cezariană, pe care le catalogase drept „o tragedie”. Împreună cu soția sa, a încercat să minimalizeze aceste comentarii, susținând că ele au fost scoase din context.
Totuși, contradicțiile evidente ridică semne de întrebare despre sinceritatea sa. În discursul său, candidatul face apel la un sentiment de persecuție, prezentându-se ca o victimă a urii și a manipulării. Acest tip de retorică are ca scop să atragă simpatia alegătorilor, mai ales pe fondul criticilor publice și al protestelor împotriva sa.
Referințele repetate la Dumnezeu și atribuirea succesului electoral „puterii divine” fac parte dintr-o strategie de a mobiliza alegătorii conservatori și religioși, o bază electorală importantă în România.
Declarațiile contradictorii, combinate cu apelurile emoționale și religioase, indică o campanie care încearcă să contracareze rapid criticile, dar care riscă să pară incoerentă.
