Bătălia pentru CJ Ilfov

Bătălia pentru CJ Ilfov

Peste câteva luni vom decide cine va conduce județul pentru următorii patru ani. O sarcina ingrată (dar cu mari beneficii financiare) pentru că Ilfov-ul este probabil cel mai atipic și-n același timp dificil județ. O sarcina care, dacă nu vrem să fim doar o remorcă a Capitalei, trebuie îndeplinită de un om puternic. Președintele de CJ este supus la o imensă presiune, aflându-se între două falii. Pe de o parte sunt oamenii care conduc din umbră sau de la lumină județul. Pe de altă parte se află Bucureștiul. Greu de împăcat pe toată lumea. De aceea candidatul ideal ar fi o persoană căreia să “nu-i sufle nimeni în ciorbă”. O persoană verticală și fără (prea multe) schelete prin dulap. Avem astfel de oameni în Ilfov? Hmmm, greu de spus. Dar hai să facem un mic tur al personalităților pe care, personal, le văd ca posibile candidaturi, în 2020 sau în viitor.

Marian Petrache: școlit prin administrația centrală, ocupând poziții bunicele prin Guvern a revenit în 2012 după o pauză forțată. Până a lămurit “greaua moștenire” s-a terminat primul mandat. Al doilea este și el pe cale să se termine fără că Marian Petrache să fi strălucit ca om politic (cu excepția paginilor din presa locală cumpărata en-gros). Parcă nu mai are carisma pe care o avea în anii 2005-2008. Ceva s-a rupt și nu mai reușește să comunice cu adevărat cu cetățenii. Fapt care se vede și-n slaba și deseori ostila comunicare pe care o face pe online cu ilfovenii. A făcut ceva bun în cei 8 ani? Da, categoric! După cum recent s-a anunțat, Ilfov este județul cu cele mai mari valori ale contractelor finanțate de UE. Putea face mai mult? În mod sigur, deși s-a cam aflat în opoziție și i-a lipsit “curentul și motorul” atât de dorite de către el. Putea să facă mai mult ca imagine? Clar da, dacă adopta o strategie de comunicare coerentă și profesionistă. Când, în schimb, te bucuri de laudele pe care ți le plătești lunar din bugetul CJ, atunci culegi ceea ce ai semănat. Vizibilitate medie și o percepție din partea ilfovenilor (și nu doar a lor) de baron. Măcar de-ar fi… Să trecem la finul acestuia, care aspiră să-i sufle scaunul.

Hubert Petru Ştefan THUMA. No offence, dar cine-i Hubert? Asta se întreabă ilfovenii. A petrecut 4 ani în Parlament fără facă nimic wow pentru județul care l-a propulsat acolo, ca de altfel 99% dintre “aleșii” ilfoveni care s-au perindat prin Parlamentul României. O să mă întrebați de ce am pus “aleșii” în ghilimele. Păi Ilfovul are ghinionul/norocul să aibă primari foarte puternici care trimit parlamentarii la București. Dacă nu ar veni voturile primarilor, mi-e teamă că majoritatea parlamentarilor ilfoveni (mulți dintre ei niște iluștri anonimi) n-ar ieși nici consilieri locali. Dar, să revenim la Hubert. Atuuri: are susținerea Palatului Victoria. Este an de fabricație mai nou decât nașul său Petrache, fapt care-l creditează cu mai multă energie și idei mai avangardiste. Contra: ilfovenii nu știu de unde să-l ia. Zvonurile din piață plasează niște nume dubioase în cercul de susținători. Are o carieră politica alunecoasă, fără a fi bazată pe niște elemente palpabile. Dacă are o fundație politică solidă, nu a știut să o comunice. Așa cum nu prea a grăit prea mult nici în cei patru ani petrecuți în Parlament. Cunoaște Ilfovul cu adevărat? E în sarcina lui să ne demonstreze asta. Are timp să recupereze, ca imagine, în timpul rămas? Greu de spus, depinde doar de el și echipa lui de campanie.

Mihai Sandu Niță, care se încălzește pe margine, din partea PSD Ilfov. Un tip, hai să zicem, maleabil. Fapt care contravine însăși ideii enunțate inițial: “persoană căreia să nu-i sufle nimeni în ciorbă”. Atuuri: a fost, efemer, prefect al județului. Ajută funcția asta, în afară de un motiv de mândrie pentru el și vecinii de pe scară? Nu prea, având în vedere că în Ilfov, funcția de prefect este, ca să mă exprim elegant, “onorifică”. Până la urmă, cineva trebuie să țină cald și fotoliul de la Prefectură, pentru succesorul său. Îi numeri pe degete pe prefecții adevărați pe care i-a avut Ilfovul. Restul, doar niște meteoriți, schimbați peste noapte, la ordinul venit de la sediul de partid sau de la Voluntari. Un atu real al lui Niță este faptul că știe județul “la pas”. Puține persoane, indiferent de partid, se pot lăuda că știu județul așa cum îl știe Niță. Eu personal, cred că doar Gigi Roman cunoștea județul la un nivel atât de detaliat. A făcut Mihai Niță saltul de la stadiul de “pălmaș” la politica mare? Nu încă. Ca și părere personală, Niță mai are nevoie de încă un mandat de consilier județean, în care să lucreze la trei mari capitole: să-și făurească un profil de politician local de sine stătător, “politică macro” și imagine. Și, să nu (mai) acumuleze schelete prin dulap. După această perioadă de maturizare ar putea într-adevăr să spere la fotoliul de Președinte al CJ Ilfov.

Gheorghe Silviu: Un adevărat “guler alb”,  unul dintre creierele județului care s-a limitat la Otopeni. A fost preocupat să-i fie lui bine, apropiaților și, din când în când, să le fie bine cetățenilor. Are schelete? Colecție, îngropate pe diverse terenuri valoroase și în bazele de date ale SICAP!  Au apărut numeroase articole în presa neaservită care-l indică în fruntea mai multor nereguli la Primăria Otopeni. Pe masa noastră se află acum câteva sute de pagini din rapoarte oficiale, care indică, negru pe alb, faptul că la Otopeni banii publici sunt sifonați într-un stil fără precedent. Nu ratați, în curând,”Otopeni Leaks”, doar în ziarul Semnal. Aceste rapoarte reprezintă unul dintre cele mai bine păzite secrete ale județului, alături de Declarația de avere a lui Gheorghe Pistol, cea dispărută în mod misterios din bazele de date oficiale (absolut fascinantă – vom reveni în viitor și la acest subiect). Dar vorbeam despre Otopeni: trebuie să recunoaștem că orașul Otopeni arată bine. Ar putea Gheorghe Silviu să transfere experiența lui în administrația locală la nivel de județ? Probabil că da. Ar vrea asta? Nu cred. De unde lipsa de ambiție? Poate, și aici o să-l citez: “fiindcă a avut jucării când era mic”. Vedeți Don Silviu că nu am uitat acel tete-a-tete din 2010? Ca să citez din clasici, Iert, dar nu uit!

 

Ionel Scrioșteanu. Provenind din “Laboratorul Mogoșoaia” are o ascensiune politică cel puțin interesantă. Mâna dreapta a primarului nabab, ajunge să administreze județul și după aceea face un salt remarcabil în Guvern, ca și secretar de stat. Furnicuță style. El sau cei care-l propulsează lucrează binișor la capitolul imagine, fără a scăpa de antagonismele din perioada dinozaurilor Bebe Ivanovici, Bobi și Minea. Lumea s-a schimbat, comunicarea trebuie adaptată și ea. Are schelete? Toți oamenii au! Mai ales cei politici. Cheia de la dulapul cu schelete o are el sau Humpti-Dumpty? Greu de spus acum. Concluzie: Scrioșteanu poate fi, la un moment dat, o soluție pentru Consiliul Județean.

Mai puteau fi pomenite nume din județ, dar deja ne-am întins cam mult. Un lucru este important: Ilfovul are nevoie de oameni puternici la județ și în guverne. Altfel, încet-încet vom fi asimilați de Capitală iar județul își va pierde identitatea. Crearea și creșterea unor oameni politici nu poate fi făcută decât de către cetățeni. Ilfovul trebuie să scape de “votul la comandă” și să încurajeze lupta politică reală. Ilfovenii trebuie să-și decidă ei înșiși președintele de CJ, nu doar să-i lase pe primari să-și negocieze voturile. Doar atunci vom fi puternici și vom avea miniștri și poate și președinți la Cotroceni. Până atunci, rămânem doar “Sectorul agricol” al Capitalei. Și este păcat pentru că avem o forță economică de invidiat. Dar în loc să o folosim, ne lăsăm doar mulși. Și-n timpul ăsta constatăm că până și Teleorman și Giurgiu și-au pus oameni mai strategic decât am făcut-o noi. Păi nu-i păcat?

sursa foto: Facebook

Un Comentariu la "Bătălia pentru CJ Ilfov"

Leave a Reply

Your email address will not be published.