Bătălia de la Călugăreni este unul dintre cele mai importante evenimente din istoria românilor, fiind un moment cheie în lupta pentru independența și suveranitatea țării noastre. Această bătălie s-a desfășurat pe 23 august 1595, în timpul războiului otomano-habsburgic, între o armată aflată sub comanda voievodului Mihai Viteazul și o armată turcească.
În secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman a fost o putere dominantă în Europa de Sud-Est, având controlul asupra Balcanilor și a unor părți ale Ungariei și Austriei. În același timp, principatele românești erau tributare Imperiului Otoman, ceea ce însemna că trebuiau să plătească anual un tribut pentru a-și menține autonomia.
Mihai Viteazul, voievodul Țării Românești, a decis să se ridice împotriva stăpânirii otomane și să lupte pentru independența principatelor românești. În 1595, Mihai Viteazul a format o alianță cu principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, și cu arhiducele austriac Ferdinand al II-lea de Habsburg, împotriva Imperiului Otoman.
Armata lui Mihai Viteazul a avansat către Călugăreni, unde s-a întâlnit cu o armată otomană mult mai numeroasă, condusă de marele vizir Sinan Pașa. Bătălia a început la ora 3 dimineața și s-a întins pe durata întregii zile. Armata lui Mihai Viteazul era formată în mare parte din soldați români și transilvăneni, dar și din mercenari italieni și francezi, în timp ce armata otomană era formată în principal din ieniceri și cavalerie.
Bătălia a fost una grea și sângeroasă, ambele părți suferind pierderi mari. Cu toate acestea, armata lui Mihai Viteazul a reușit să obțină o victorie importantă, reușind să respingă atacurile armatei otomane și să-i oblige pe turci să se retragă.
Bătălia de la Călugăreni a fost o victorie importantă pentru armata lui Mihai Viteazul și a reprezentat un moment cheie în lupta pentru independența țării noastre. Prin această bătălie, Mihai Viteazul a arătat că armata sa era capabilă să înfrunte și să învingă o armată otomană mult mai numeroasă.
