Ma numesc Daniela Simion si m-am nascut in Slobozia la data de 14 iunie 1991. Acum sunt studenta in anul II la Academia de Studii Economice, Facultatea de Administrare a Afacerilor cu predare in limba franceza, invatamantul bugetar, cursuri la zi.
Am terminat prima sesiune a anului II cu bine, fiind a treia de pe filiera franceza, doar ca… dupa aceasta au aparut probleme grave legate de sanatate. Nu m-am gandit ca va fi ceva rau. Am presupus ca am avut parte de ceva mai mult stres din cauza oboselii din sesiune. De grija ca nu-mi gasesc leacul m-am dat peste cap. Nu puteam dormi, orice medicament as fi luat. Aveam intotdeauna stare de oboseala, aveam mancarimi groaznice ale pielii, fara a fi vorba de o problema dermatologica. Am fost la foarte multi medici, am facut analize si le-am tot repetat timp de doua luni, dar nimeni nu mi-a confirmat vreun diagnostic important. Am facut perfuzii timp de 10 zile, din cauza faptului ca eram foarte slabita, scazusem in greutate 8 kg intr-o singura saptamana, dar perfuziile nu au avut niciun efect. In continuare ma simteam rau, iar medicamentele de somn pe care mi le recomandase medicul psihiatru nu isi faceau efectul.
Am hotarat sa merg la Craiova si mi-am repetat a treia oara analizele, dar am facut si o tomografie. In urma rezultatului, m-au trimis de urgenta la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, unde m-au diagnosticat ca fiind suspecta de leucemie.
Imi era foarte rau, eram bulversata, imi era imposibil sa inteleg ce mi se intampla. Am crezut ca-mi pierd controlul cand am aflat, dar mi-am amintit ca Tatal Ceresc, pentru a ne intari in virtute, ne trimite nu numai bucurii, ci si suparari, si de aceea nu voi dispera ca a venit acest necaz. Dimpotriva, l-am primit cu liniste, supunere, ca fiind trimis de Dumnezeu. Stiu sigur ca suferintele prin care am trecut si care vor urma ma purifica, ma fac mai puternica si stiu sigur ca tot El ma salveaza. Am simtit asta si stiu ca gandurile pozitive m-au inaltat si ma inalta. M-am rugat la Dumnezeu si Maicii Domnului sa-mi dea putere sa trec peste toate suferintele mai usor, pentru a putea lupta cu aceasta boala. Intotdeauna trebuie sa vrei in primul rand sanatate. Recunosc ca am fost luata pe nepregatite si nici in cosmaruri n-as fi crezut sa trec prin asta. Norocul meu a fost ca toti cei dragi mi-au fost aproape: parintii mei, pe care ii vad cat de mult sufera (chiar daca nu arata), rudele apropiate. Dar nu a clacat nimeni. Toti s-au implicat si ma ajuta.
La spital mi s-au repetat analizele si mi s-au facut si alte controale mai amanuntite, iar decizia medicilor a fost sa fiu operata de urgenta. Voiau sa imi scoata apa de la inima si sa preleveze pentru biopsie o parte din tumora de la plaman si un ganglion de la gat. Totusi, din cauza unor complicatii, operatia a durat 5 ore si medicii au renuntat la cea de-a treia interventie, cea de la inima, din cauza organismului, care era posibil sa nu mai faca fata. Mi-am petrecut urmatoarele trei saptamani in spital, tintuita la pat, fiind drenata timp de 12 zile si avand aceleasi simptome de mancarimi si insomnii. Dar parintii, prietenii si rudele mi-au facut Sfintele Sarbatori de Florii si Paste mai frumoase. Dupa o saptamana, diagnosticul mi-a spus ca este vorba de limfom Hodgkin clasic, tip celularitate mixta, dar si de doua complicatii: pleurezie stanga in cantitate importanta si sindrom inflamator biologic. Medicii nu mi-au dat nici 2% sanse cand au vazut analizele. Toate rudele s-au rugat pentru mine, iar Bunul Dumnezeu si Maica Domnului mi-au dat sansa de a-mi reveni de fiecare data. Este foarte greu sa lupti cu o astfel de boala si tot efortul meu trebuie sa fie indreptat spre vindecare. Mi s-a procurat urgent unul din medicamentele necesare pentru a incepe cura de chimioterapie, medicament ce in spital nu exista si care mi-a fost trimis de o familie din Germania, desi costa 800 de euro.
Sunt constienta ca nu pot decat sa imi inghet anul II de facultate si voi continua sa ma mai gandesc la studii abia dupa ce imi revin. Sunt sigura ca puterea divina ma va ajuta.
La inceputul lunii iunie incep cea de-a treia serie de citostatice. Fiindu-mi putin mai bine, am reusit sa imi fac conturi in lei si valuta si sa fac un apel la cei cu suflet, care ma pot ajuta. Din nefericire, sunt multi care nu au o situatie financiara buna, dar eu nadajduiesc ca sunt multi oameni cu suflet mare.
Eu imi cer iertare ca am scris aceste randuri, unde am aratat suferinta prin care trec la nici 21 de ani. Mai rau este ca nici parintii mei nu au o situatie financiara buna, astfel incat nu imi pot oferi tratamentul si alimentatia corespunzatoare. Mama mea este pensionata pe caz de boala, facand Interferon de 6 ani si, in ciuda bolii, nu s-a dezlipit de mine de cand m-am internat, pe 4 aprilie. Tatal meu munceste pentru un salariu mic, iar tratamentul meu depaseste cu foarte mult veniturile parintilor mei.
Daca cineva doreste sa ma ajute, ii rog sa utilizeze conturile mele, deschise la Unicredit Tiriac Bank, sucursala Eroilor (Bucuresti):
RON RO54 BACX 0000 0007 5685 3000
EURO RO27 BACX 0000 0007 5685 3001
USD RO97 BACX 0000 0007 5685 3002
Multumesc din suflet tuturor celor ce inteleg suferinta mea si ma voi ruga Bunului Dumnezeu sa le dea sanatate si sa le dea inapoi inzecit acest ajutor.
Cu stima si respect,
Daniela Simion
